Camerele de monitorizare video (CCTV), webcam-urile, telefoane mobile, rețele de socializare, camere ATM din România vor fi monitorizate de un sistem de recunoaștere facială. Controversele din jurul acestei tehnologii aflată încă în curs de maturizare riscă să stârnească îngrijorarea apărătorilor drepturilor și libertăților persoanelor din România.

Recunoașterea facială: Necesitate sau Oportunitate?

Inspectoratul General al Poliției Române a publicat de curând, în SICAP (Sistemul Electronic de Achiziții Publice), un anunț privind achiziționarea unei „Soluții informatice pentru recunoaștere facială + training”, în valoare de 4.779.008 lei.  

• Descarcă caietul de sarcini al licitației: Caiet de sarcini - sistem de recunoastere faciala

Scopul proiectului îl reprezintă operaționalizarea sistemului de identificare și recunoaștere facială NBIS (Național Biometric Identification System) și interconectarea acestuia cu autoritățile de aplicare a legii din Uniunea Europeană.

Prin implementarea acestei tehnologii, Poliția Română urmărește să crească gradul de combatere și elucidare a cazurilor asociate furtului de identitate, a documentelor pierdute sau furate, identificarea suspecților care comit sau intenționează să comită fapte de natură penală (terorism, infracțiuni cu violenta, etc.).

Poate că, având în vedere încărcătura emoțională cauzată de o serie de evenimente tragice care au determinat slăbirea încrederii românilor în eficiența Poliției Naționale, opinia publică ar înclina spre susținerea unui astfel de proiect, însă controversele asociate acestor sisteme ne obligă să fim cel puțin rezervați dacă nu chiar îngrijorați, așa că am răsfoit documentația căutând indicii care să ne demonteze îngrijorările, fără succes însă. 

Recunoașterea facială este plutoniul inteligenței artificiale

Intenția IGPR-ului de a achiziționa un asemenea sistem ne-a amintit de un articol semnat de Luke STARK (Cercetător Postdoctoral la Microsoft Research Montreal) și publicat de Association of Computing Machinery (ACM), întitulat „Facial recognition is the plutonium of AI”, descriind astfel toxicitatea folosirii sisteme care se bazează pe inteligență artificială.

STARK susține că sistemele de recunoaștere facială sunt periculoase, rasiale și au puține utilizări legitime. Prin urmare, astfel de sisteme au nevoie de reglementare și control strict precum deșeurile nucleare.

Comparația poate părea puțin exagerată însă am menționat acest articol pentru a sublinia încă din start existența controverselor la nivel internațional care planează asupra utilizării acestei tehnologii și a riscurilor asociate acesteia.

Toți locuitorii României vor putea fi monitorizați prin utilizarea sistemului de recunoașterea facială 

Conform documentației licitație, NBIS va oferi funcționalități de căutare/verificare/comparare a imaginilor faciale digitale din bazele de date existente, asociindu-le cu cele provenite din diferite surse cum ar fi CCTV (adică sisteme de monitorizare video), webcam, telefoane mobile, rețele de socializare, camere ATM, operațiuni în urma cărora va fi posibilă recunoașterea persoanelor.

Soluția de recunoaștere facială va trebui să poată executa căutări după o imagine „în litigiu” într-o bază de date de până la 2.000.000 de înregistrări, în maxim 5 secunde. Adică o baza de date care va putea cuprinde mai mult de 10% din toată populația României.

Poate ne grăbim cu concluziile însă interpretarea noastră referitor la sursele imaginilor asociate ar fi că Poliția Româna va avea acces la sistemele de monitorizare video, camerele video ale laptop-urilor, ale telefoanelor mobile ale bancomatelor dar și a rețelelor de socializare. Este oare Poliția Română pregătită să gestioneze eficient și în limitele legale un asemenea sistem, respectând totodată drepturile și libertățile persoanelor? 

Să ne imaginăm că în Piața Victoriei are loc un protest. Poliția va putea accesa înregistrările foto-video realizate de Jandarmerie, înregistrările CCTV, imaginile postate pe Facebook etc., iar prin utilizarea software-ului de identificare facială vor putea fi identificați toți participanții,  făcând astfel posibilă sancționarea lor. Sancționarea celor care se fac vinovați de comiterea unei infracțiuni ar putea fi justificată, dar ce garanții avem că această tehnologie nu va fi utilizată pentru a amenda toți participanții în încercarea de a-i descuraja să mai participe la astfel de evenimente. Situația în care s-a trezit bărbatului surdo-mut, amendat de Jandarmerie pentru că a „scandat lozinci” este cel mai bun exemplu. 

Eficacitatea sistemului de recunoaștere facială este importantă, dar nu prea..

Conform criteriilor de atribuire a contractului din caietul de sarcini al licitației menționate mai sus, ponderea pentru „Eficacitatea algoritmului de căutare/comparare” este de doar 30%, fiind pe aceeași treaptă cu prețul ofertei, Restul factorilor de evaluare vizând caracteristici hardware care nu afectează acuratețea funcționarii software-ului de recunoaștere faciala. 

Mai simplu spus, dacă un ofertant propune un sistem mai ieftin dar în același timp mai slab calitativ din punct de vedere al eficienței software-ului de recunoaștere facială, va avea șanse să câștige acest contract. Mind-blowing or not?

Un alt aspect care ne-a întărit îngrijorarea privind viabilitatea sistemului de recunoaștere faciala este faptul că Autoritatea nu a impus prin documentația achiziției cele mai utilizate condiții de participare atunci când sunt vizate proiecte de o asemenea amploare și sensibilitate: demonstrarea capacității tehnice și profesionale și situația economica și financiară a ofertantului. Prin urmare, operatorii care vor depune o oferta nu vor trebui să dovedească faptul că dețin resursele financiare suficiente pentru a duce la bun sfârșit un proiect de o asemenea amploare și importanță și nici nu vor trebui să dovedească că au experiență în implementarea unei soluții similare sau măcar că personalul care se va ocupa de instalarea sistemului este calificat și deține experiență specifică în astfel de proiecte. 

Dacă tot n-am inventat noi apa caldă, să analizăm rezultatele utilizării tehnologiei de recunoaștere facială în țările mai avansate dpdv tehnologic:

• Politia Metropolitana din Londra acuzată că a irosit banii publici

În perioada august 2016 - iulie 2018 poliția din Londra a testat un sistem de recunoaștere facială. Conform datelor făcute publice de poliția londoneză, în perioada de testare a sistemului au fost declanșate 104 alerte din care 102 s-au dovedit a fi eronate în timp ce doar două au fost confirmate.

Hannah Couchman, ofițer de politică la Liberty, a acuzat Scotland Yard că a lansat o „extindere înfiorătoare” a tehnologiei fără să se implice pe deplin cu problemele legate de discriminare și drepturile omului, relatează Independent.

„Recunoașterea facială este un instrument de supraveghere a masei care ne poate forța să ne schimbăm comportamentul și este cel puțin exact atunci când sunt folosite pentru a identifica femeile și persoanele BME (Black Male Adult) - ceea ce înseamnă că sunt mai susceptibile de a fi supuse unei opriri intruzive ale poliției în urma unei potriviri false“, a adăugat aceasta.

• San Francisco a interzis utilizarea tehnologiei de recunoaștere facială de către poliţie şi alte agenţii guvernamentale

În data de 14 mai 2019, orașul San Francisco, aflat de mult în centrul revoluției tehnologice, a luat o poziție împotriva potențialelor abuzuri, interzicând poliției și altor agenții să folosească software de recunoaștere facială.

Tehnologia emergentă nu va fi permisă de către agențiile locale, cum ar fi autoritatea de transport a orașului sau forțele de ordine. 

"Tendinţa tehnologiei de recunoaştere facială de a pune în pericol drepturile civile şi libertăţile civice contrabalansează semnificativ aşa-zisele sale beneficii", se spune în textul deciziei.

În plus, orice plan de cumpărare a oricărui tip de tehnologie de supraveghere trebuie să fie acum aprobat de administratorii orașului, relatează BBC.

"Cu acest vot, San Francisco a declarat că tehnologia de monitorizare a fețelor este incompatibilă cu o democrație sănătoasă și că rezidenții merită să aibă o voce în deciziile privind tehnologiile avansate de supraveghere", a declarat Matt Cagle, reprezentant al American Civil Liberties Union.

Somerville din Massachusetts și Oakland, California au urmat modelul orașului San Francisco.

• China folosește sistemul de recunoaștere facială pentru a profila minoritățile

Potrivit ziarului The New York Times (NYT), autorităţile chineze se folosesc de această tehnologie integrată în vaste reţele de camere de supraveghere în întreaga ţară, pentru a repera membri ai minorităţii musulmane, după ce a fost programată cu caracteristicile lor fizice, pentru a-i căuta doar pe aceştia. Acesta ar fi primul exemplu cunoscut al folosirii de către un guvern a inteligenţei artificiale (AI) cu scopul de a efectua un profilaj rasial.

dpo-NET.ro a publicat un articol despre prelucrarea excesivă a datelor sensibile care poate conduce la o dictatura digitală în care toți am fi captivi. Puteți accesa articolul aici. Documentarul ABC News (Australia) intitulat “Expunerea dictaturii distopice a Chinei | Corespondent străin“ poate fi vizionat la sfârșitul acestui articol. 

• Campania BanFacialRecognition în SUA

EPIC* împreună cu alte 30 de organizații solicită parlamentarilor americani să interzică utilizarea de către guvern a tehnologiei de recunoaștere facială.

În solicitare, coaliția BanFacialRecognition de subliniat faptul că „utilizarea tehnologiei de recunoaștere a feței ... prezintă riscuri grave pentru viața privată și libertățile civile, amenință imigranții, are un impact larg asupra cetățenilor americani și a fost pusă în aplicare fără garanții adecvate sau aprobare explicită a Congresului".

De asemenea aceștia au trimis autorității responsabile cu securitatea națională (Homeland Security)  o scrisoare prin care au solicitat acestora „suspendarea imediată 

suspendați imediat folosirea tehnologiei de recunoaștere a feței de către Departamentul de Securitate Internă (DHS) asupra publicului larg”. 

______

*EPIC (Electronic Privacy Information Center) este un centru de cercetare de interes public din Washington, care luptă pentru protejarea confidențialității, a libertății de exprimare și a valorilor democratice în era informațională.

• Până și Facebook a renunțat la recunoașterea facială by default

În 3 septembrie, Facebook a anunțat că va înceta folosirea în mod implicit a recunoașterii facială prin care oferea sugestii de etichetare a persoanelor din fotografiile încărcate. Astfel Facebook  încearcă să ofere mai multa transparență acestui tip de prelucrare, informând utilizatorii despre modul în care platforma folosește această tehnologie și oferindu-le acestora posibilitatea de a opta sau dezactiva cu ușurință aceste setări.

Acest update este consecința anchetei efectuate de Comisiei Federală de Comerț (FTC) care a condus la înțelegerea record de 5 miliarde de dolari. Printre neregulile identificate de FTC s-a numărat și utilizarea programului de recunoaștere facială, FTC ordonând Facebook să „furnizeze o notificare clară și vizibilă despre utilizarea tehnologiei de recunoaștere facială și să obțină consimțământul afirmativ al utilizatorului ...”, potrivit comunicatului de presă al FTC.

Totuși, în anumite condiții, sisteme de recunoașterea facială pot funcționa în limitele legii

Procesul în care Ed Bridges, fost consilier al orașului Cardiff a contestat utilizarea de către Poliția South Wales a tehnologiei automate de recunoaștere facială a avut un deznodământ neașteptat, deși acesta a beneficiat de o puternică susținere din partea Liberty, o organizație care luptă pentru drepturile omului, 

Judecătorii au decis că, deși utilizarea unui sistem de recunoaștere facială automată constituie o ingerință în dreptul la viață privată, există o bază legală pentru aceasta, iar cadrul legal folosit de poliție a fost proporțional.

Înalta Curte a declarat că aceasta este prima dată când o instanță din întreaga lume a analizat legalitatea utilizării tehnologiei de recunoaștere facială, conform BBC.

Aceasta decizie pare să fi luat prin surprindere însăși autoritatea de supraveghere din Marea Britanie (ICO). Aceasta a emis o declarație cu privire la utilizarea tehnologiei de recunoaștere a feței în direct de către Poliția South Wales, prin care a salutat constatarea instanței potrivit căreia utilizarea de către poliție a sistemelor de recunoaștere facială implică prelucrarea de date sensibile, fiind necesara necesitând respectarea legilației privind protecția datelor personale.

„Această tehnologie nouă și intruzivă are potențial, dacă este folosită fără garanțiile de confidențialitate corecte, să submineze mai degrabă decât să sporească încrederea în poliție”, a subliniat autoritatea engleză.

Aceasta a declarat că va lua în considerare decizia instanței de judecată, urmând să finalizeze recomandările și îndrumările adresate forțelor de poliție cu privire la modul de planificare, autorizare și implementare a oricăror sisteme de recunoaștere facială viitoare.

„Între timp, orice forțe de poliție sau organizații private care utilizează aceste sisteme ar trebui să fie conștiente de faptul că legislația și ghidurile privind protecția datelor încă se aplică.”, a concluzionat autoritatea.

Permite legislația națională utilizarea sistemelor de recunoaștere facială?

Necunoscând legislația specifică aplicabilă la nivelul Poliției Române, vom evita să oferim un răspuns ferm însă vom analiza strict din punct de vedere al legislației ce reglementează acest tip de prelucrări de date personale (Legea nr. 363/2018), 

Astfel, conform dispozițiilor art. 10 și 11, prelucrarea datelor sensibile (biometrice) prin mijloace automate este interzisă, cu excepţia cazului în care prelucrarea este reglementată expres de lege, și sunt instituite măsuri corespunzătoare pentru protejarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime ale persoanei vizate.

Utilizarea unui sistem ce ridica suspiciuni privind intruziunea în viața privată a persoanelor ar trebui înainte de toate să treacă printr-o evaluare a impactului asupra protecţiei datelor cu caracter personal (DPIA), obligatorie pentru acest tip de prelucrări conform Deciziei nr. 174/2018 a autorității naționale de supraveghere. 

Mai mult, având în vedere că vorbim despre implementarea unei tehnologii noi care prezintă un risc ridicat pentru drepturile și libertățile persoanelor și care va putea fi utilizat pe întreg teritoriul României, considerăm că Poliția Română ar fi trebuit să consulte autoritatea națională de supraveghere atunci când a planificat achiziția acestui sistem în vederea includerii în caietului de sarcini a unor cerințe funcționale specifice care să ofere garanții suficiente în ceea ce privește protecția datelor personale, adică respectarea conceptului de privacy by design (vezi art. 25 din GDPR).

Poate nu am fost suficient de atenți, însă noi nu am identificat în documentația aferentă achiziției sistemului de recunoaștere facială cerințe constructive specifice care să asigure respectarea legislației incidente privind protecția datelor personale, în afara celor privind managementul log-urilor. 

______

*Legea nr. 363/2018 din 28 decembrie 2018 privind protecţia persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autorităţile competente în scopul prevenirii, descoperirii, cercetării, urmăririi penale şi combaterii infracţiunilor sau al executării pedepselor, măsurilor educative şi de siguranţă, precum şi privind libera circulaţie a acestor date

În loc de concluzii

Nu contestăm că tehnologia evoluează constant iar astfel de soluții vor putea contribui la diminuarea infracționalității însă astfel de decizii nu pot fi luate fără a ține cont în primul rând de eventualele consecințe.

Una din aceste consecințe, în cazul în care utilizarea unei astfel de soluții tehnice se dovedește a fi o ingerință în viața privată a persoanelor, ar fi procesele colective care ar putea costa Statul Român mai mult decât investiția în sistemul respectiv. 

Dar cu siguranța cea mai mai dureroasă „lovitură” ar fi scăderea încrederii pe care persoanele o au în această instituție, al cărei slogan este „Siguranță și Încredere”.

Probabil că nu toată lumea ne va împărtăși îngrijorările însă informațiile de mai sus ne oferă suficiente argumente să nu privim cu ochi buni achiziția unui asemenea sistem. Ne-am simțit obligați să tragem acest semnal de alarmă și să subliniem faptul că riscăm să ne îndreptăm spre o eră BigBrother, în care spațiul privat nu va mai exista atât timp cât un ochi poate veghea mereu asupra noastră.

Cu siguranță vom fi „acuzați” că ne grăbim cu „concluziile”, motiv pentru care vă invităm să vizionați următorul filmuleț și să extrageți singuri concluziile.

16 iulie 2020. O dată de referință pentru istoria protecției datelor personale. O dată de la care aproape toți operatorii de date personale din România ar trebui să-și reconsidere soluțiile de tip website, găzduire e-mail, servicii de newsletter, cloud, conturi pe rețele de socializare, cookie-ului de analiză, remarketing, aplicații diverse, găzduire de baze de date etc.

Despre autor: Daniela-Irina Cireasa este Senior Partner la NeoPrivacy Romania, a absolvit Facultatea de Drept, Universitatea Nicolae Titulescu și este consilier juridic din anul 2001. In 2018 a absolvit cursurile postuniversitare de protectia datelor „Protectia juridica a datelor personale”. Este membru ASCPD si a obtinut titlul de „Cel mai bun DPO din Romania” impreuna cu Echipa Nord Est DPO Romania la Targu Mures in iunie 2019. A realizat consultanta in domeniul implementarii Regulamentului general privind protectia datelor (GDPR) si este responsabil cu protectia datelor (DPO). Cei 17 ani de activitate practica din care 4 ani in functie de conducere, au ajutat la cunoasterea mediului privat de afaceri si respectiv a activitatii departamentelor din cadrul unei societati de productie si comert, precum si schimburi intracomunitare. Participa activ la dezbateri si conferinte dedicate dreptului la viata privata si protectiei datelor.

Dar cum am ajuns aici si ce s-a întâmplat pe 16 iulie 2020?

Problematica transferurilor de date personale între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii a preocupat legiuitorii europeni încă de la momentul Directivei 95/46/CE care permitea transferurile de date personale în țări terțe pe fondul dezvoltării comerțului internațional, stabilind totodată că acest transfer nu este permis într-o țară terță care nu asigură un nivel de protecție adecvat cu excepția cazului în care operatorul oferă garanții suficiente privind atât protecția vieții private și a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, cât și exercitarea drepturilor corespunzătoare, garanțiile urmând a fi adoptate prin Clauze contractuale standard (CCS).

În temeiul prevederilor Directivei, a fost adoptată Decizia Comisiei 2000/520/CE care recunoștea un nivel adecvat de protecție pentru transferul de date din Comunitate către Statele Unite ale Americii organizațiilor care “respectă principiile „sferei de siguranță” privind protecția vieții private pentru protecția datelor cu caracter personal transferate dintr-un stat membru în Statele Unite ale Americii (Safety Harbour).

Prin Hotărârea din 6 octombrie 2015, Schrems I (C‑362/14, EU:C:2015:650), Curtea a declarat nevalidă Decizia 2000/520/CE a Comisiei din 26 iulie 2000 în temeiul Directivei 95/46 privind caracterul adecvat al protecției oferite de principiile „sferei de siguranță” privind protecția vieții private și întrebările de bază aferente, publicate de Departamentul Comerțului al S.U.A., în care Comisia constatase că această țară terță asigura un nivel de protecție adecvat. Numele cauzei (Schrems I) provine de la numele activistului Max Schrems, utilizator al platformei de socializare Facebook. Acesta a reclamat faptul că orice persoană care are reședința pe teritoriul Uniunii Europene trebuie să încheie, la momentul înscrierii pe rețeaua de socializare, un contract cu Facebook Ireland, filială a Facebook Inc., stabilită în Statele Unite. Datele cu caracter personal ale utilizatorilor Facebook care au reședința pe teritoriul Uniunii sunt, în tot sau în parte, transferate către servere aparținând Facebook Inc., situate pe teritoriul Statelor Unite, unde fac obiectul unei prelucrări.

În anul 2010 este emisă Decizia 2010/87/UE privind clauzele contractuale tip pentru transferul de date cu caracter personal către persoanele împuternicite de către operator stabilite în țări terțe în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului prin care se consideră că clauzele contractuale tip prevăzute în anexă oferă garanții corespunzătoare în ceea ce privește protecția vieții private și a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor și cu privire la exercitarea drepturilor corespunzătoare în temeiul articolului 26 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE. Decizia se aplică transferului de date cu caracter personal de către operatorii stabiliți în Uniunea Europeană către destinatari stabiliți în afara teritoriului Uniunii Europene, care îndeplinesc în exclusivitate rolul de persoane împuternicite de către operator.

Clauzele contractuale standard conțin informații cu privire la identitatea celor două părți (exportatorul și importatorul de date personale), definiții, date privind transferul, clauza terțului beneficiar (persoana vizată), obligațiile celor două părți, răspunderea acestora, mediere și jurisdicție, cooperarea cu autoritățile de supraveghere, legea aplicabilă, subcontractarea serviciilor de prelucrare a datelor dar și obligații după încheierea serviciilor de prelucrare a datelor cu caracter personal. Este de menționat faptul că în Apendicele 2, clauzele cuprind o listă a măsurilor tehnice și organizatorice de securitate puse în aplicare de către importatorul de date.

În anul 2016 este emisă Decizia 2016/1250 a comisiei privind caracterul adecvat al protecției oferite de Scutul de confidențialitate UE-SUA (Privacy Shield) care susținea Statele Unite garantează un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal transferate din Uniune către organizații din Statele Unite în temeiul Scutului de confidențialitate UE-SUA.

Pentru a face parte din Privacy Shield, organizațiile trebuiau să adere la acesta, în baza unei autocertificări prin care organizațiile din SUA se angajează să respecte un set de principii privind protecția vieții private. Decizia permitea astfel transferurile de la un operator sau de la o persoană împuternicită de operator în Uniune către organizații din SUA care și-au autocertificat adeziunea la principii către Departamentul Comerțului și s-au angajat să le respecte.

La data de 16 iulie 2020, CJUE, în Cauza C-311/18 (Schrems II) a invalidat Decizia 2016/1250 privind caracterul adecvat al protecției oferite de Scutul de confidențialitate UE-SUA, cunoscut sub numele de Privacy Shield, deoarece a considerat că nu asigură nivelul de protecție oferit de RGPD (garanții adecvate, drepturi opozabile și căi de atac eficiente) din cauza gradului excesiv de intruziune a autorităților americane (NSA, FBI). Totodată, prin hotărâre s-a validat Decizia 2010/87 a Comisiei privind clauzele contractuale standard pentru transferul de date cu caracter personal către persoanele împuternicite de către operator stabilite în țări terțe. Toodată, Curtea a hotărât că decizia are aplicabilitate imediată, fără a se crea un vid legislativ deoarece RGPD oferă modalități alternative de a transfera date personale în condiții de legalitate.

 IMPLICAȚII ALE INVALIDĂRII SCUTULUI DE CONFIDENȚIALITATE PENTRU OPERATORII DIN UE ȘI PERSOANELE VIZATE

Invalidarea Deciziei Scutului de confidențialitate a avut ecou în rândul specialiștilor în protecția datelor din întreaga lume, însă, cei afectați direct, respectiv operatorii de date personale și persoanele vizate, nu par a  fi la curent cu această decizie sau, în orice caz, nu par a conștientiza efectele ei. Așa cum arătam în introducere, decizia influențează alegerea de către operatori a soluțiilor de tip website, găzduire e-mail, servicii de newsletter, conturi pe rețele de socializare, cookie-ului de analiză, aplicații diverse, găzduire de baze de date și, în general, orice transfer de date personale din Uniune către Statele Unite.

Operatorii ar putea spune că ei nu fac niciun transfer de astfel de date către SUA, uitând să analizeze furnizorii de servicii de tip newsletter, spre exemplu, sau categoriile de cookie instalate pe website-ul companiei. Transferurile de acest tip sunt frecvente și mulți dintre operatori le-au făcut și încă le fac inconștient. Menționăm aici lipsa acordurilor încheiate cu persoanele împuternicite chiar și anterior Deciziei de invalidare a scutului de confidențialitate, utilizarea încă frecventă a adreselor de e-mail de tip yahoo sau gmail în scop profesional. Revenind la problematica ridicată de către Decizie, apreciem că efectele acesteia nu sunt cunoscute încă nici de către operatori și nici de către persoanele vizate.

Reacția Facebook, spre exemplu, este aceea că va continua să prelucreze datele personale ale utilizatorilor deoarece o face în baza unor Clauze contractuale standard și nu a Privacy Shield. Menționăm că autoritatea de supraveghere din Irlanda a pus în vedere Facebook Ireland să înceteze transferurile către Facebook Inc., decizie contestată de către Facebook.

NOYB, European Center for Digital Rights, a luat atitudine și a făcut plângere la autoritățile de supraveghere competente în temeiul articolelor 77 (1) și 80 (1) din RGPD împotriva a 101 operatori din Uniunea Europeană care utilizează în continuare soluții care implică transferul de date personale către SUA. Cu excepția a trei operatori din Liechtenstein care au renunțat la utilizarea Google Analitics și Facebook Connect, niciunul dintre ceilalți operatori nu a luat măsuri de încetare a transferurilor de date personale către SUA.

Doi dintre operatori sunt platforme de știri din România, respectiv hotnews.ro și gsp.ro pentru utilizarea Facebook Connect, respectiv Google Analytics. Subliniem faptul că majoritatea site-urilor din România utilizează astfel de soluții și, cel mai probabil, vor trebui să găsească alte soluții, fie să demonstreze existența unui temei legal pentru transferurile efectuate. La data de 4 septembrie 2020, EDPB a anunțat înființarea unui grup de lucru care să analizeze plângerile formulate în urma hotărârii CJUE din cauza Schrems II. Grupul de lucru va analiza problematica și va asigura o strânsă legătură între membrii Comitetului.

De asemenea,  ca urmare a Hotărârii în cazul Schrems II, EDPB a decis înființarea unui grup de lucru care să pregătească recomandări pentru operatori și persoane împuternicite care să-i ajute în a identifica și implementa măsuri suplimentare optime care să asigure protecție adecvată la transferul datelor în țări terțe

În ceea ce privește persoanele vizate, considerăm că acestea nu au fost informate transparent cu privire la transferurile propriilor date personale prin simpla utilizare a unui site și nici nu au putut previziona cine are acces, cu adevărat, la acestea.

POSIBILE SOLUȚII

Comitetul European pentru Protecția Datelor (EDPB) a făcut o listă cu cele mai frecvente întrebări ridicate de invalidarea Scutului de Confidențialitate, simpla parcurgere a acestora creionând impactul major al acestei decizii asupra activității operatorilor din Uniune. Plecând de la răspunsurile oferite de către EDPB, de la concluziile Curții și de la dispozițiile Regulamentului (RGPD), s-au conturat câteva posibile soluții.

Transferurile de date personale efectuate în prezent în temeiul Scutului de confidențialitate sunt ilegale. În vederea continuării transferului de date trebuie identificate alte condiții/temeiuri de transfer cum sunt cele ce urmează.

Situația trebuie, totuși, analizată de la caz la caz, făcându-se o evaluare în urma căreia să rezulte măsuri suplimentare de protecție care trebuie puse în aplicare, pe baza unor Clauze contractuale standard (cunoscute sub numele de CCS). Măsurile suplimentare, împreună cu CCS, în urma analizei fiecărui caz în parte, a circumstanțelor privind transferul, ar trebui să se asigure că legislația SUA nu afectează nivelul adecvat de protecție garantat. CJUE a declarat în mod clar că CCS-urile nu pot fi utilizate dacă destinatarul din SUA este supus legilor de supraveghere ale SUA (cum ar fi FISA 702). În cazul în care rezultatul analizei indică faptul că nu pot fi aplicate garanții suficiente, transferul ar trebui să înceteze. În situația în care acesta nu încetează, ar trebui anunțată autoritatea de supraveghere competentă.

Având în vedere hotărârea Curții, care invalidează Scutul de Confidențialitate din cauza gradului de interferență creat de către legea din SUA cu drepturile fundamentale ale persoanelor ale căror date sunt transferate în țara terță și faptul că  Scutul de Confidențialitate a fost proiectat să aducă garanții că datele sunt transferate cu instrumente de tipul Regulilor corporatiste obligatorii, hotărârea Curții se aplică și în contextul Regulilor corporatiste obligatorii deoarece legislația americană va avea supremație și asupra acestui instrument.

Garanțiile suficiente prevăzute în articolul 46 trebuie analizate, în conformitate cu hotărârea Curții, ținându-se seama de faptul că acest articol este parte a Capitolul V din RGPD și că trebuie citit prin prisma prevederii din teza finală a articolului 44 și anume “toate dispoziţiile din prezentul capitol se aplică pentru a se asigura că nivelul de protecţie a persoanelor fizice garantat prin prezentul regulament nu este subminat.”

Pentru realizarea de transferuri putem apela în continuare la derogările din art. 46 RGPD care precizează că în absența unei decizii a Comisiei, se pot face transferuri către țări terțe sau organizații internaționale în baza unor garanții adecvate și cu condiţia să existe drepturi opozabile şi căi de atac eficiente pentru persoanele vizate. În afara unor garanții adecvate care implică fie autorităție de supraveghere, fie Comisia sau regulile corporatiste obligatorii, regăsim la alin. 3, lit. “a) clauze contractuale între operator sau persoana împuternicită de operator şi operatorul, persoana împuternicită de operator sau destinatarul datelor cu caracter personal din țară terță sau organizația internațională”, sub rezerva autorizării din partea autorităţii de supraveghere competente.

Chiar dacă, după cum a subliniat Curtea, este responsabilitatea principală a exportatorilor de date și a importatorilor de date să se asigure că legislația țării terțe de destinație permite importatorului de date să respecte clauzele standard de protecție a datelor sau Regulile corporatiste obligatorii înainte de a transfera date cu caracter personal către respectiva țară terță, autoritățile de supraveghere vor avea, de asemenea, un rol esențial atunci când se aplică RGPD și atunci când se emit decizii cu privire la transferurile către țări terțe.

Articolul 49 din RGPD ne oferă, de asemenea, o altă soluție, în absența unei decizii a Comisiei și a garanțiilor adecvate și anume transferurile de date cu caracter personal către o țară terță sau o organizație internațională pot avea loc numai în una dintre condiţiile următoare:

“a) persoana vizată şi-a exprimat în mod explicit acordul cu privire la transferul propus, după ce a fost informată asupra posibilelor riscuri pe care astfel de transferuri le pot implica pentru persoana vizată ca urmare a lipsei unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecţie şi a unor garanţii adecvate;

1. b) transferul este necesar pentru executarea unui contract între persoana vizată şi operator sau pentru aplicarea unor măsuri precontractuale adoptate la cererea persoanei vizate;
2. c) transferul este necesar pentru încheierea unui contract sau pentru executarea unui contract încheiat în interesul persoanei vizate între operator şi o altă persoană fizică sau juridică;
3. d) transferul este necesar din considerente importante de interes public;
4. e) transferul este necesar pentru stabilirea, exercitarea sau apărarea unui drept în instanţă;
5. f) transferul este necesar pentru protejarea intereselor vitale ale persoanei vizate sau ale altor persoane, atunci când persoana vizată nu are capacitatea fizică sau juridică de a-şi exprima acordul;
6. g) transferul se realizează dintr-un registru care, potrivit dreptului Uniunii sau al dreptului intern, are scopul de a furniza informaţii publicului şi care poate fi consultat fie de public în general, fie de orice persoană care poate face dovada unui interes legitim, dar numai în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile cu privire la consultare prevăzute de dreptul Uniunii sau de dreptul intern în acel caz specific.”

Referitor la teza de la lit a), respectiv consimțământul persoanei vizate, EDPB reamintește condițiile referitoare la consimțământ, în mod special consimțământul trebuie să fie explicit, specific și informat.

Așadar, există soluții pentru continuarea transferului de date personale către țări terțe sau organizații internaționale. Apreciem că multe dintre transferurile efectuate până la hotărârea Curții au încetat sau vor înceta, însă transferurile cu adevărat întemeiate se vor putea efectua în continuare cu respectarea restricțiilor și condițiilor impuse, finalitatea fiind apărarea drepturilor și intereselor cetățenilor europeni. Așteptăm cu interes recomandările EDPB pentru operatori și persoane împuternicite, până la apariția acestora facem câteva recomandări pentru operatorii de date personale în vederea respectării deciziei de invalidare a Scutului de confidențialitate:

• În cazul soluțiilor de tip newsletter puteți înlocui aplicațiile din SUA cu soluții din Uniune sau chiar din România.
• Site-urile de tip Wordpress, spre exemplu, asigură unelte de analiză a traficului asemănătoare cu Google Analytics, putându-se elimina acest tip de cookie.
• Recomandăm eliminarea adreselor de tip yahoo și gmail în scop profesional și înlocuirea acestora cu domenii de e-mail găzduite în Uniunea Europeană. De asemenea, domeniile găzduite în țări terțe ar trebui mutate pe servere din uniunea Europeană.
• Platformele site-urilor web găzduite în SUA pot fi înlocuite cu platforme găzduite în Uniunea Europeană.
• Recomandăm înlocuirea aplicatiilor de transfer de documente cu soluții găzduite în UE.
• De asemenea, serviciile de plată online de tipul Paypal pot fi înlocuite cu procesatori de plăți cu cardul din România, serviciile de remarketing de la Google pot fi eliminate și utilizate servicii din UE, aceeași soluție fiind valabilă și în cazul serviciilor de cloud.

Ori de câte ori se fac transferuri în SUA, utilizatorii trebuie informați transparent, în conformitate cu articolul 13 din RGPD, iar dacă prelucrarea / transferul se bazează pe consimțământ, operatorii trebuie să se asigure că au obținut un consimțământ valid.

Ca o recomandare generală, consiliem operatorii de date personale din România să își reanalizeze lista furnizorilor de servicii ce au calitatea de persoană împuternicită și să verifice țările către care se face transferul datelor prelucrate, iar, în cazul identificării de transferuri în țări terțe, să evalueze situația și să decidă asupra oportunității de a schimba acești furnizori cu furnizori de servicii din Uniunea Europeană.

CONCLUZII

Urmare a hotărârii CJUE în Cauza Schrems II  autoritățile de supraveghere din Europa au luat poziție în cazul transferurilor de date personale către SUA. Autoritatea de supraveghere din Elveția, țară care avea propriul acord cu Statele Unite, a invalidat acordul Elveția - SUA Privacy Shield în temeiul căruia se făceau transferurile de date personale ale cetățenilor elvețieni către SUA. Autoritățile elvețiene au anunțat în data de 8 septembrie 2020 că Statele Unite au fost scoase din lista țărilor care oferă protecție adecvată în anumite condiții deoarece nu asigură protecția necesară.

De asemenea, Comitetul „Convenției 108” și Comisarul pentru protecția datelor al Consiliului Europei au solicitat, ambii, adoptarea standardelor legale internaționale pentru protecția datelor în urma hotărârii Schrems II. Într-o declarație comună aceștia au afirmat că „Țările trebuie să fie de acord la nivel internațional cu privire la măsura în care supravegherea efectuată de serviciile de informații poate fi autorizată, în ce condiții și în ce măsuri de protecție, inclusiv o supraveghere independentă și eficientă”.

Autoritățile de supraveghere din Berlin, Hamburg dar și autoritatea olandeză recomandă încetarea transferurilor către SUA. Autoritatea berlineză recomandă chiar retragerea datelor din SUA. Mai multe autorităților de supraveghere subliniază necesitatea unor analize suplimentare și evaluări de la caz la caz.

Menționăm că autoritatea de supraveghere din Irlanda a pus în vedere Facebook să înceteze transferurile de date către SUA. Urmare a acestei somații, la data de 11 septembrie 2020, Facebook a început acțiuni în justiție împotriva Comisiei irlandeze pentru protecția datelor (IDPC), lansând un recurs în Irlanda în încercarea de a opri ordinul preliminar al IDPC de a suspenda utilizarea clauzelor contractuale standard (CSC) în transferurile de date UE-SUA.

CNIL a solicitat autorităților franceze să oprească cât mai repede posibil găzduirea platformei de date privind sănătatea pentru cercetare de către Microsoft, având în vedere recenta invalidare a Privacy Shield. Secretarul de stat pentru digital a anunțat în aceeași zi că lucrează cu ministrul sănătății pentru a repatria această platformă în infrastructurile franceze sau europene.

Facebook a considerat propunerea ca fiind prematură și a îndemnat autoritatea de reglementare irlandeză să adopte o abordare pragmatică și proporțională până când se poate ajunge la o soluție durabilă pe termen lung, deoarece susține că ordinul preliminar a fost decis înainte ca Facebook să primească îndrumări de la Comitetul european pentru protecția datelor.

Rămâne de văzut ce recomandări va emite grupul de lucru recent înființat la nivelul EDPB și cum vor putea fi acestea puse în practică atât de către operatori cât și de către autoritățile de supraveghere.

Amintim că suntem la începutul unui nou an școlar, în condiții restrictive pentru toți subiecții implicați, opțiunea desfășurării ședințelor, întâlnirilor și orelor on-line cu părinți, profesori și elevi fiind din ce în ce mai utilizată. Majoritatea platformelor utilizate pe perioada stării de urgență și a stării de alertă transferau date în SUA. Ministerul Educației și Cercetării a anunțat la data de 2 septembrie 2020 că, în colaborare cu Google (Meet) și Microsoft (Teams) pune la dispoziție în mod gratuit platforme educaționale, ambele platforme aparținând unor companii americane.

Adăugăm la lista platformelor care transfera date in SUA și noua facilitate a Anaf, de identificare vizuală în spațiul virtual printr-o platformă dedicată, platforma utilizată, conform declarațiilor utilizatorilor, fiind Zoom, platformă care a fost în trecut ținta unor atacuri din partea hackerilor.

O dovadă în plus că în România operatorii, fie ei de stat sau privați, nu au asimilat informația invalidării Scutului de confidențialitate sunt magazinele online sau simple site-uri de prezentare care utilizează în continuare suita de cookie-uri de analiză de la Google, soluții de newsletter sau de plată americane etc. Chiar și site-urile candidaților la alegerile locale au astfel de cookie-uri instalate. Apreciem că majoritatea operatorilor utilizează aceste soluții fără a fi deplin conștienți de implicații.

Apreciem că suntem încă departe de o nouă înțelegere între UE și SUA deși recomandările pentru SUA au devenit și mai urgențe: (1) adoptarea unei legislații federale cuprinzătoare privind confidențialitatea, (2) înființarea unei agenții independente de protecție a datelor și (3) ratificarea Convenției Consiliului Europei privind confidențialitatea. Actuala situație de incertitudine afectează atât companiile europene și americane cât și drepturile și interesele cetățenilor europeni.

NYOB a efectuat în perioada iulie - septembrie 2020 o interpelare a 33 de companii care transferă date în SUA iar reacțiile acestora au fost dintre cele mai variante de la lipsa unui răspuns pâna la răspunsuri vagi sau lipsite de substanță. Companii precum Airbnb, Netflix sau Whatsapp nu au răspuns deloc, în timp ce altele au răspuns făcând trimitere la Politici de confidențialitate care nu răspund întrebarilor punctuale adresate sau prin punerea la dispoziție a unor Clauze contractuale standard vădit neacoperitoare deoarece companiile respective se supun legislației americane intruzive.

Recomandăm tuturor operatorilor de date personale din România să apeleze la specialiști în domeniul protecției datelor personale, singurii care, la momentul actual, sunt la curent cu noutățile în domeniu și sunt în măsură să explice operatorilor toate implicațiile și să ofere soluții conforme cu legislația protecției datelor.

Faptul că sectorul medical din România este puternic solicitat de pandemia COVID-19 nu este o noutate. Din păcate, chiar săptămâna trecută unul dintre spitalele municipale din România a fost ținta unui atac cibernetic, baza de date fiind serios afectată. În urma atacului a fost criptată şi blocată întreaga bază de date, respectiv toate informaţiile şi fişierele existente în serverele unităţii sanitare. Conducerea Spitalului Clinic Municipal „Dr. Gavril Curteanu” Oradea anunţa că au fost sesizate toate instituţiile competente cu privire la acest incident de securitate, precum şi instituţiile în relaţia cu care acest incident ar fi putut avea repercursiuni directe și că s-au făcut eforturi imediate pentru recuperarea datelor criptate, astfel încât activitatea medicală să nu fie perturbată.

Nu este prima dată când se întâmplă acest lucru, în luna iunie 2019, activitatea a cinci spitale din România fiind afectată de atacturile cibernetice. 

În acest context, CERT-RO, împreună cu un grup de profesioniști în domeniul securității cibernetice, au dezvoltat programul de voluntariat CV19.RO, lansat în luna mai 2020, în sprijinul furnizorilor de servicii de sănătate, pentru a face față provocărilor crizei.

CERT-RO a invitat conducerile spitalelor, care nu au completat până acum formularul de solicitare pentru sprijin cu titlu gratuit și includerea în programul de management al incidentelor de securitate cibernetică, să trimită documentul la adresa alerte.spitale@cert.ro.

"Facem eforturi să prevenim, să identificăm și să răspundem posibilelor vulnerabilități de natură informatică ale furnizorilor de servicii de sănătate, înainte de a fi prea târziu. Dorim sa protejăm digital sănătatea României!" au declarat reprezentantii CERT-RO.