• România ocupă locul al doilea în acest top, întrucât 84% dintre români nu au nici o idee despre cum să raporteze o infracțiune cibernetică sau un comportament online ilegal
• În mod îngrijorător, 67% dintre români nu se simt bine informați cu privire la riscurile criminalității cibernetice
• Cetățenii spanioli (86%) și danezi (86%) sunt cei care declară că au cele mai puține cunoștințe despre cum să raporteze o infracțiune cibernetică sau orice comportament online ilegal
• În ansamblu, ca medie în toate țările evaluate, 77% dintre europeni nu au idee despre modul în care ar raporta o crimă cibernetică sau orice comportament ilegal online.

În ultimul deceniu, problema criminalității informatice a apărut din ce în ce mai des în atenția publicului larg astfel că, guvernele din întreaga lume au luat decizia de a înființa organisme specializate pentru a se ocupa în mod special de toate problemele legate de criminalitatea informatică. În ciuda acestei măsuri, gradul de conștientizare a populației în privința riscurilor cibernetice nu a cunoscut o îmbunătățire seminificativă.

Interesat de siguranța online, Reboot Online a analizat cele mai recente date publicate de Comisia Europeană, pentru a descoperi care europeni nu știu cum să raporteze o infracțiune cibernetică sau orice alt comportament ilegal online în țara lor respectivă. A fost evaluat practic dacă europenii știu sau nu de  existența unui site web, a unei adrese de e-mail, a unui formular online și / sau a unui număr de contact în țara lor pentru a raporta o infracțiune cibernetică sau orice alt comportament ilegal online, cum ar fi hărțuirea / agresiunea cibernetică.

Reboot Online a constatat că Spania și Danemarca se află pe primul loc împreună, întrucât 86% dintre cetățenii din fiecare țară respectivă nu au nicio idee despre cum să raporteze o infracțiune cibernetică.

Pe a doua poziție se află România, unde 84% dintre români recunosc că nu au nicio idee pe cine să contacteze sau cum ar trebuie să raporteze o infracțiune cibernetică. În plus, 67% dintre români recunosc că nu se simt bine informați cu privire la riscurile criminalității cibernetice. Pentru acest studiu au fost chestionați 1.089 români. 

Franța se află pe locul trei, 82% dintre cetățenii francezi declarând că nu sunt conștienți de căile relevante pe care ar putea să le exploreze pentru a raporta că sunt victime sau martori ai criminalității informatice.

În al patrulea loc se află Suedia, unde 81% dintre suedezi mărturisesc că nu au cunoștințele adecvate pentru a alerta părțile relevante cu privire la o crimă cibernetică.

Interesant este că 80% dintre cetățenii care locuiesc în Lituania, Portugalia și Polonia nu știu cum să raporteze o infracțiune cibernetică, respectiv pe locul al cincilea.

La celălalt capăt, cei din Malta par a fi cei mai pregătiți să facă față consecințelor unei infracțiuni informatice, doar 46% dintre cetățeni nu știind cum să raporteze o infracțiune informatică.

Per total, în medie din toate țările evaluate, 77% dintre europeni nu știu cum să raporteze criminalitatea informatică sau comportamentul ilegal online.

Shai Aharony, cofondatorul și directorul general al Reboot Online a comentat:

„Pe măsură ce criminalitatea cibernetică devine mai sofisticată și periculoasă, trebuie să devenim mai vigilenți pentru a ne proteja online. Luarea unor acțiuni mici, cum ar fi familiarizarea cu agențiile / organismele de criminalitate informatică susținute de guvern și aplicarea celor mai bune practici recomandate acțiunilor dvs. online, poate juca un rol monumental în reducerea riscului de a deveni victimă a criminalității informatice. Dar această cercetare demonstrează, de asemenea, că aceste agenții / organisme guvernamentale de criminalitate informatică trebuie să se promoveze mai bine în fața publicului pentru a-i face conștienți de rolul, operațiunile și serviciile lor de sprijin în ceea ce privește criminalitatea informatică. Deși necunoașterea cu privire la modul de raportare a criminalității cibernetice în unele țări europene este mai slabă decât altele, o acțiune activă a agențiilor / organismelor relevante în domeniul criminalității cibernetice pentru a ieși din umbră și pentru a educa publicul cu privire la ce protocoale să urmeze în caz de criminalitate cibernetică va remedia această problemă ”.

In domeniul protecției datelor în România, anul 2021 a debutat cu relansarea pe piață a carții "GDPR Aplicat. Instrumente de lucru pentru implementarea Regulamentului UE 679/2016" ( Editia 1, Editura Wolters Kluwer). Cartea este disponibilă în webshop-ul dpo-net.ro si poate fi comandată la prețul promoțional de 110 lei. 

Conf. Univ. Dr. Nicolae Ploeșteanu - Directorul Centrului pentru Protecția Datelor - Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș a avut amabilitatea sa semneze prefața acestei ediții:

"Apariția volumului GDPR Aplicat, ediția a I-a, elaborat de autorii Daniela Simionovici, Daniela-Irina Cireașă, Cătălina Pantilimon și Marius-Florian Dan, reprezintă valorificarea de către aceștia, într-o editură de prestigiu precum Wolters Kluwer, a unui „succes editorial”. Prima ediție a apărut în editura Lumen și, cred eu, că datorită confirmării valorii practice a volumului, autorii au trecut de faza „timidității” începutului editorial și se adresează în prezent prin elaborarea acestei a doua ediții către dimensiunea reală a publicului interesat de domeniul protecției datelor cu caracter personal și, mai ales, către nevoile pieței de a implementa exhaustiv Regulamentul General privind Protecția Datelor, la nivelul operatorilor de date din România.

Volumul GDPR Aplicat este o idee strălucită a unui colectiv de persoane cu experiență practică și însuflețite să își pună amprenta proprie într-un domeniu în emergență, anume domeniul protecției datelor cu caracter personal. Legislația specifică pe care o abordează într-o manieră utilă și formativă este aceea care privește mai ales „GDPR”. Autorii doresc atât să se implice cât și să ofere un instrument antrenant și imediat pentru probleme practice serioase și multiplicate în activitățile curente ale operatorilor de date cu caracter personal. Toate entitățile publice și private sunt interesate să se pună de acord cu ceea ce la momentul de față este „sperietoarea” activității lor. Această intenție are sinuozități și îndoieli dar, în final, se impune practic asemănător unui standard de calitate și, în același timp, complet diferit: este diferența dintre un tablou pictat, privit ca o operă și, pe de altă parte, evoluția și inițierea unui proces juridic; oare cine are dreptate? Răspunsul este oferit cu precauție în paginile volumului acestor pionieri….În final, practica și viitorul vor fi circumstanțele în baza cărora vom argumenta liniile decisive ale acestei îndrăznețe acțiuni: protecția datelor din perspectiva unei societăți mai sigure și a unei vieți private intime fiecărei persoane fizice.

Este necesară această lucrare și îi felicit pe autori și pe cei care au contribuit pe această linie, într-un fel sau altul, la formarea acestora, iar aici mă gândesc în special la cei care au avut inițiativa de a întreprinde la Universitatea suceveană un curs postuniversitar de protecție a datelor, pe care toți autorii acestui volum l-au urmat!

Volumul este consistent: are 752 de pagini și, în esență, 14 capitole tematice, la care se adaugă anexe, bibliografie, figuri și tabele. Volumul se remarcă prin utilitate, nu prin argumentare științifică. Principala metodă de investigație utilizată în realizarea volumului este metoda experimentală.  În cele 14 capitole se tratează atât ideile de esență și directoare ale protecției datelor, precum și măsurile, acțiunile care trebuie întreprinse pentru a asigura implementarea GDPR la nivelul entităților, oferindu-se în mod constant exemple. În partea finală, referitoare la proceduri, modele și tabele ni se prezintă o varietate de exemple. Legat de structura volumul în acest context de evaluare pot fi extrem de încrezător în a afirma că este complet antamat pe necesitățile practice. Demersul autorilor va fi îmbogățit în edițiile viitoare, prin practica viitoare și abordarea unor tematici de nișă, cum este aceea a transferului internațional de date.

Pentru elaborarea volumului GDPR aplicat este cert că autorii au alocat un timp prețios și o disponibilitate aparte, poate chiar încercată și deloc ușoară. La momentul de față, astfel  cum se numește în partea secundă a sa, „Instrument de lucru pentru implementarea Regulamentului UE 679/2016” este instrumentul cel mai valoros de pe piața din România, pentru toți cei implicați în acest fenomen. Nu este un volum științific ci este exact ceea ce se numește: „Instrument de lucru…”. Dar este cel mai bun în domeniul GDPR. Îndrăznesc să afirm, pentru întreaga masă de profesioniști și interesați în domeniu, că utilizând acest volum pot să aibă siguranța conformității pentru o medie a entităților, într-un procent de aproximativ 90%. Oricum, până la apariția vreunui volum mai exhaustiv sau sintetic, acesta este, în opinia mea, sub aspect practic numărul 1 în România.

În mod interesant, lucrarea este utilă atât pentru practicieni cât și pentru directorii executivi ai companiilor. În prima parte, se oferă lecții nenumărate pentru management cum ar trebui să regândească sistemul propriu în care activează și, sigur că da, în același timp practicienii vor avea nenumărate soluții și documente la dispoziție pentru a sprijini companiile sau autoritățile în implementarea GDPR. Spre exemplu, la nivel de management este expusă povestea așteptării unui standard cumpărat și implementat imediat, cu deziluzia că așa ceva nu s-a putut întâmpla…Se caută vina la consultant și nu se poate direcționa juridic. Ce facem de aici încolo? Cât mai trebuie să stăm împiedicați de protecția datelor?

La nivel de executiv, lucrurile se complică deoarece pe lângă aceste instruiri, adevăratul specialist în protecția datelor trebuie să devină un real confident al companiei și să contribuie la rebreduirea acesteia. Va fi acceptat? Va fi înghițit? Volumul răspunde acestor întrebări într-o manieră sinceră și corectă!

Autorii au investit pasiune și interes suprapuse pe ideea importanței formării continue și a observației și cercetării cu demonstrații. Spuneam că autorii sunt într-o mare măsură pionieri: au simțit flexibilitatea și dinamica domeniului și au considerat că pot să afirme reguli, aspect care s-a confirmat în mod evident. De aici, apare una din primele trăsături ale lucrării, anume că la fiecare domeniu și secțiune se începe cu o „poveste” legată de ce se întâmplă în practică atunci când se urmărește implementarea GDPR: totul prinde contur și devine extrem de narativ și util în același timp. Spre exemplu, cuvântul introductiv debutează exact cu cea mai importantă parte a implementării GDPR, anume aceea a conștientizării și educației: „Etica reprezintă o invitație la conștientizarea consecințelor a ceea ce se face”

În al doilea rând, se face o descriere juridică a fiecărui concept principal utilizat în GDPR, inclusiv descrierea faptică alăturată. Dacă deschid la întâmplare volumul, ajung, spre exemplu la pagina 59, unde se vorbește de pseudonimizare, despre care se afirmă în mod corect că „are o componentă obligatorie și anume reversibilitatea acesteia. Reversibilitatea este tehnica inversă pseudonimizării, adică, folosind informații suplimentare, pe care doar operatorul le are, datele pot deveni, din nou, „clare”(…)” Aceasta este o obligație specifică în anumite condiții a operatorului de date.

În al treilea rând se oferă de către autori la fiecare argumentare sistematic prezentată, un exemplu, de regulă referit de ghidurile de implementare și orientare realizate de fostul Grup de lucru articolul 29, în prezent înlocuit de Comitetul european pentru protecția datelor stabilit prin GDPR. Această modalitate de expunere conferă instruire și înțelegere cititorului și practicianului, deoarece exemplele sunt extrem de relevante și fin relevate.

Nu în ultimul rând, trebuie remarcată referirea la practica instanțelor din România și a instanțelor europene în domeniul protecției datelor cu caracter personal, chestiune utilă deoarece contribuie la statuarea definitivă a unor linii de interpretare a domeniului analizat.

Consider că fiecare practician trebuie să aibă această lucrare pentru că îl va ajuta în implementarea GDPR. Lucrarea conține atât conținut cu documentare științifică cât și conținut aplicativ corect dar orientativ și specific ghidurilor.

În ceea ce mă privește, sunt încântat că autorii  Daniela Simionovici, Daniela-Irina Cireașă, Cătălina Lungu și Marius-Florian Dan, mi-au fost pentru o scurtă perioadă „studenți”, deoarece orice dascăl este împlinit când este depășit de proprii studenți. I-am întâlnit cu ocazia unei competiții în domeniul protecției datelor, desfășurată la Târgu Mureș, și am simțit că este vorba de un grup cu potențial reformator. Au demonstrat în interesul comunității din România acest lucru. Le doresc mult succes și felicitări pentru demersurile continue pe care le întreprind în domeniul protecției datelor cu caracter personal."

Securitatea cibernetică este de interes în fiecare industrie și arie geografică, așa cum pericolul atacurilor online vizează orice organizație. În consecință, numeroase companii sunt în căutare de expertiză și consultanți calificați pentru a-i ajuta in implementarea standardelor și cerințelor legale sau de altă natură (GDPR, NIS, Norma X etc.), sau in managementul securității cibernetice etc.  Principalele aspecte de luat în considerare atunci când este selectat un astfel de expert sau companie sunt: cunoștințele fundamentale, experiența similara demonstrată în alte proiecte, abordarea holistică, soluțiile personalizate, independența de anumiți vendor-i/ tehnologii etc.

Mihai Danțiș, Lead Auditor și Trainer pe mai multe standarde ISO, cu o experienta de 15 ani în domeniu standardelor și peste 20 de ani în securitate IT recomandă un minim de 15 întrebări pe care ar trebui să i le adresăm consultantului, pentru a fi convinși că răspunde necesităților si asteptarilor organizației:

1. Ce experiență relevantă aveți în implementarea standardelor (framework-urilor) pentru clienții din industria din care facem parte?

• Vom identifica experiența similară privind cerințele de business, legale, contractuale etc. Astfel, vom avea siguranța că expertul cunoaște toate aspectele specifice ce țin de implementare și nu învață experimentând pe organizația noastră.

2. Câte dintre aceste proiecte au fost implementate cu succes în ultimii trei ani?

• Obținem informații exacte despre cum expertiza sa a fost materializată în practică. Succesul poate avea diverse definiții, de la obținerea unei certificări pentru respectivul standard până la lipsa unor amenzi în cazul unor controale.

3. Povestiți-ne despre cel mai complex proiect de consultanță în care ați fost implicat și despre rolul dvs. în acel proiect.

• Vom înțelege experiența similară ce ne va ajuta să calibrăm așteptările pe care le putem avea de la un consultant. De exemplu, așteptările de la un consultant junior care a deținut un rol de asistent în echipă, sunt diferite față de cele pe care le avem în raport cu un team-leader.

4. Ce clienți v-ar putea recomanda? Ne puteți oferi o persoană de contact?

• Din considerente de confidențialitate, consultantul s-ar putea să nu poată oferi asemenea detalii. Este bine totuși să căutăm detalii suplimentare care să poată demonstra experiența consultantului.

5. Ce alte standarde mai cunoașteți? Cu ce standarde ați mai integrat activitatea derulata în cadrul proiectelor de consultanță anterioare?

• Activitatea unei organizații trebuie privită în mod complex. S-ar putea să ne dorim o documentație unitară la nivelul organizației noastre, care să cuprindă și alte sisteme de management ce nu țin neaparat de securitate și pe care le avem deja implementate (ex. calitate, mediu, sănătate și siguranță ocupațională etc.), iar cunoașterea experienței consultantului, ne va ajuta să avem o abordare sistemică.

6. Clientii carora le-ati oferit consultanta au avut audituri de terță parte (de certificare) sau controale din partea autoritatilor pentru subiectul respectiv? Ați participat la proces alături de client?

• Este important să cunoaștem dacă clienții au obtinut certificările in cadrul auditului din partea Organismelor de Certificare sau daca au primit amenzi în cazul controalelor, precum și dacă au beneficiat de suportul consultantului pe acea perioadă (gratuit sau cu costuri suplimentare)

7. Sunteți și trainer pentru standardele/ framework-urile pe care dorim să le implementăm? De cât timp? Câte grupuri sau câți oameni au participat la sesiunile de instruire? Aveți certificat de trainer?

• Această informație ne este utila, în special în condițiile în care angajații companiei trebuie instruiți.

8. Ne puteți prezenta un exemplu de documentație rezultată ca urmare a implementării unor standarde similare în cadrul altor companii și materiale de training folosite pentru un client anterior?

• Astfel, vom putea evalua complexitatea procesului de implementare și de educație. Aceasta ne va ajuta să ne facem o idee despre produsele care ne vor fi oferite și vom înțelege complexitatea și calitatea lor.

9. Ați lucrat ca auditor extern pentru un Organism de Certificare?

• Astfel, vom cunoaște experiența suplimentară a consultantului. Organismul de Certificare este obligat, conform standardelor aplicabile lor (ex. ISO 17021) dupa care este, la rândul sau,auditat (de către Organismul de Acreditare), să se asigure de experiența, instruirea periodică, validitatea diplomelor, evaluarea periodică a auditorului etc.

10. Care au fost principalele probleme regăsite frecvent în proiectele de acest fel?

• Este important și util să încercăm să învățăm din experiența altora.

11. Care sunt persoanele din compania noastra ce ar trebui să fie implicate în proiect alaturi de dvs și să va susțină cu documente, detalii etc.? Cât timp ar trebui să aloce aceste persoane?

• Inclusiv alocarea acestor resurse (oameni din companie) reprezintă costuri pentru companie (oameni scoși din producție) și trebuie asumate ca atare; deși nu se regăsesc pe oferta financiară a consultantului trebuie sa prezentăm top managementului toate costurile aferente implementării.

12. Care este timpul estimat de implementare al proiectului? Care sunt factorii critici de care depinde acest proiect și respectarea termenului de livrare?

• Astfel, validăm dacă ne încadrăm în cerințele și așteptările interne (top management, business etc.) și înțelegem intern că este nevoie și de implicarea tuturor colegilor relevanti (ex. din IT, HR, Legal, Business, DPO, Security etc.)

13. Există servicii suplimentare pe care este necesar sa le achiziționăm pentru implementarea proiectului?

• Suplimentar serviciilor de consultanță, s-ar putea să avem nevoie și de expertiza unor terți: diverse tehnologii, servicii de scanare vulnerabilități, servicii pentest etc. Este important să avem imaginea cât mai completă a costurilor totale.

14. Prețul ofertei financiare este final sau pot aparea costuri suplimentare?

• Costuri precum - deplasare, cazare, dezvoltarea documentației (eventual o listă cu documentația minimă și pașii), instruirea personalului, uneori nu sunt incluse în oferta de bază, iar aceasta va solicita resurse adiționale. Este recomandat, chiar de la inceput, să avem imaginea globala a dimensiunilor și costurilor implementării.

15. Identificati un potențial conflict de interese în cazul în care veți deveni furnizorul nostru?

• Aceasta ne va permite să înțelegem dacă consultantul are prieteni sau rude în cadrul companiei, precum și contracte anterioare/în derulare sau proceduri de achiziție în desfășurare etc.

Contractarea unui consultant în procesul de implementare al unui standard ISO și/ sau a oricărui cadru de securitate, implică o serie de riscuri.

Printre cele mai importante sunt:

• Lipsa cerințelor legale clare pentru acest tip de activitate sau profesie, duc la percepția eronată a expertizei de care trebuie să beneficieze consultantul. Astfel, „autodeclarații” experți în domeniu, nu vor putea furniza intotdeauna expertiza necesară pentru implementarea standardelor. Din aceste motive trebuie să fim foarte riguroși în alegerea colaboratorilor și să nu ne limităm la valoarea financiară a ofertei
• Munca consultantului presupune acces la toate informațiile companiei, inclusiv cele critice: vulnerabilități, deficiențe de personal, listă subcontractori/ furnizori, tehnologii folosite etc. Este important să ne asigurăm legal că aceste date nu vor utilizate în detrimentul nostru sau în beneficiul individual al consultantului.
• Lipsa implicării personalului propriu în implementarea standardelor poate conduce la inadvertente periculoase ale documentatieir finale: politici, proceduri, instrucțiuni de lucru etc. Ulterior implementării, ar putea apărea anumite probleme de menținere la zi a documentației, rezultate din lipsa de intelegere, sau chiar de “asumare” interna, datorita neimplicarii initale in proces. Din acest motiv, trebuie să alocăm și personal propriu care să fie instruit, sa dezvolte un sentiment de responsabilitate fata de proces și să poată duce mai departe sistemul, să îl poată optimiza astfel încât sa fie permanent funcțional, actual si adaptabil la schimbari.
• Mulți dintre consultanți sunt „angajați” în comercializarea produselor unor companii de software și hardware. Din aceste considerente, consultantul este cel care recomandă un anumit produs, de la o anumita companie, pentru a-l procura și a intra in conformitate cu cerințele. Acesta este motivul pentru care, de cele mai multe ori, prețul consultanței este unul “convenabil”. Și asta pentru că își poate recupera reducerile oferite la contractual de consultanță în alt mod. Aceste înțelegeri pot crește simțitor bugetul dedicat procesului de conformare. Pe de altă parte, s-ar putea ca această relație a consultantului să fie exploatată și în beneficiul organizației, în sensul în care pot fi negociate reduceri substanțiale pentru soluțiile ce ar trebui implementate. Regula nu se aplică în cazul distribuitorilor unici.

Amenințările în materie de securitate cibernetică evoluează zilnic, astfel devine imperativ necesar să fie identificat un consultant care să fie la curent cu  cele mai noi provocări de securitate și soluții de ultimă generație.