Fiecare practician GDPR trebuie să aibă această carte

Editorial

Vizualizari: 12023

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

In domeniul protecției datelor în România, anul 2021 a debutat cu relansarea pe piață a carții "GDPR Aplicat. Instrumente de lucru pentru implementarea Regulamentului UE 679/2016" ( Editia 1, Editura Wolters Kluwer). Cartea este disponibilă în webshop-ul dpo-net.ro si poate fi comandată la prețul promoțional de 110 lei. 

Conf. Univ. Dr. Nicolae Ploeșteanu - Directorul Centrului pentru Protecția Datelor - Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș a avut amabilitatea sa semneze prefața acestei ediții:

"Apariția volumului GDPR Aplicat, ediția a I-a, elaborat de autorii Daniela Simionovici, Daniela-Irina Cireașă, Cătălina Pantilimon și Marius-Florian Dan, reprezintă valorificarea de către aceștia, într-o editură de prestigiu precum Wolters Kluwer, a unui „succes editorial”. Prima ediție a apărut în editura Lumen și, cred eu, că datorită confirmării valorii practice a volumului, autorii au trecut de faza „timidității” începutului editorial și se adresează în prezent prin elaborarea acestei a doua ediții către dimensiunea reală a publicului interesat de domeniul protecției datelor cu caracter personal și, mai ales, către nevoile pieței de a implementa exhaustiv Regulamentul General privind Protecția Datelor, la nivelul operatorilor de date din România.

Volumul GDPR Aplicat este o idee strălucită a unui colectiv de persoane cu experiență practică și însuflețite să își pună amprenta proprie într-un domeniu în emergență, anume domeniul protecției datelor cu caracter personal. Legislația specifică pe care o abordează într-o manieră utilă și formativă este aceea care privește mai ales „GDPR”. Autorii doresc atât să se implice cât și să ofere un instrument antrenant și imediat pentru probleme practice serioase și multiplicate în activitățile curente ale operatorilor de date cu caracter personal. Toate entitățile publice și private sunt interesate să se pună de acord cu ceea ce la momentul de față este „sperietoarea” activității lor. Această intenție are sinuozități și îndoieli dar, în final, se impune practic asemănător unui standard de calitate și, în același timp, complet diferit: este diferența dintre un tablou pictat, privit ca o operă și, pe de altă parte, evoluția și inițierea unui proces juridic; oare cine are dreptate? Răspunsul este oferit cu precauție în paginile volumului acestor pionieri….În final, practica și viitorul vor fi circumstanțele în baza cărora vom argumenta liniile decisive ale acestei îndrăznețe acțiuni: protecția datelor din perspectiva unei societăți mai sigure și a unei vieți private intime fiecărei persoane fizice.

Este necesară această lucrare și îi felicit pe autori și pe cei care au contribuit pe această linie, într-un fel sau altul, la formarea acestora, iar aici mă gândesc în special la cei care au avut inițiativa de a întreprinde la Universitatea suceveană un curs postuniversitar de protecție a datelor, pe care toți autorii acestui volum l-au urmat!

Volumul este consistent: are 752 de pagini și, în esență, 14 capitole tematice, la care se adaugă anexe, bibliografie, figuri și tabele. Volumul se remarcă prin utilitate, nu prin argumentare științifică. Principala metodă de investigație utilizată în realizarea volumului este metoda experimentală.  În cele 14 capitole se tratează atât ideile de esență și directoare ale protecției datelor, precum și măsurile, acțiunile care trebuie întreprinse pentru a asigura implementarea GDPR la nivelul entităților, oferindu-se în mod constant exemple. În partea finală, referitoare la proceduri, modele și tabele ni se prezintă o varietate de exemple. Legat de structura volumul în acest context de evaluare pot fi extrem de încrezător în a afirma că este complet antamat pe necesitățile practice. Demersul autorilor va fi îmbogățit în edițiile viitoare, prin practica viitoare și abordarea unor tematici de nișă, cum este aceea a transferului internațional de date.

Pentru elaborarea volumului GDPR aplicat este cert că autorii au alocat un timp prețios și o disponibilitate aparte, poate chiar încercată și deloc ușoară. La momentul de față, astfel  cum se numește în partea secundă a sa, „Instrument de lucru pentru implementarea Regulamentului UE 679/2016” este instrumentul cel mai valoros de pe piața din România, pentru toți cei implicați în acest fenomen. Nu este un volum științific ci este exact ceea ce se numește: „Instrument de lucru…”. Dar este cel mai bun în domeniul GDPR. Îndrăznesc să afirm, pentru întreaga masă de profesioniști și interesați în domeniu, că utilizând acest volum pot să aibă siguranța conformității pentru o medie a entităților, într-un procent de aproximativ 90%. Oricum, până la apariția vreunui volum mai exhaustiv sau sintetic, acesta este, în opinia mea, sub aspect practic numărul 1 în România.

În mod interesant, lucrarea este utilă atât pentru practicieni cât și pentru directorii executivi ai companiilor. În prima parte, se oferă lecții nenumărate pentru management cum ar trebui să regândească sistemul propriu în care activează și, sigur că da, în același timp practicienii vor avea nenumărate soluții și documente la dispoziție pentru a sprijini companiile sau autoritățile în implementarea GDPR. Spre exemplu, la nivel de management este expusă povestea așteptării unui standard cumpărat și implementat imediat, cu deziluzia că așa ceva nu s-a putut întâmpla…Se caută vina la consultant și nu se poate direcționa juridic. Ce facem de aici încolo? Cât mai trebuie să stăm împiedicați de protecția datelor?

La nivel de executiv, lucrurile se complică deoarece pe lângă aceste instruiri, adevăratul specialist în protecția datelor trebuie să devină un real confident al companiei și să contribuie la rebreduirea acesteia. Va fi acceptat? Va fi înghițit? Volumul răspunde acestor întrebări într-o manieră sinceră și corectă!

Autorii au investit pasiune și interes suprapuse pe ideea importanței formării continue și a observației și cercetării cu demonstrații. Spuneam că autorii sunt într-o mare măsură pionieri: au simțit flexibilitatea și dinamica domeniului și au considerat că pot să afirme reguli, aspect care s-a confirmat în mod evident. De aici, apare una din primele trăsături ale lucrării, anume că la fiecare domeniu și secțiune se începe cu o „poveste” legată de ce se întâmplă în practică atunci când se urmărește implementarea GDPR: totul prinde contur și devine extrem de narativ și util în același timp. Spre exemplu, cuvântul introductiv debutează exact cu cea mai importantă parte a implementării GDPR, anume aceea a conștientizării și educației: „Etica reprezintă o invitație la conștientizarea consecințelor a ceea ce se face”

În al doilea rând, se face o descriere juridică a fiecărui concept principal utilizat în GDPR, inclusiv descrierea faptică alăturată. Dacă deschid la întâmplare volumul, ajung, spre exemplu la pagina 59, unde se vorbește de pseudonimizare, despre care se afirmă în mod corect că „are o componentă obligatorie și anume reversibilitatea acesteia. Reversibilitatea este tehnica inversă pseudonimizării, adică, folosind informații suplimentare, pe care doar operatorul le are, datele pot deveni, din nou, „clare”(…)” Aceasta este o obligație specifică în anumite condiții a operatorului de date.

În al treilea rând se oferă de către autori la fiecare argumentare sistematic prezentată, un exemplu, de regulă referit de ghidurile de implementare și orientare realizate de fostul Grup de lucru articolul 29, în prezent înlocuit de Comitetul european pentru protecția datelor stabilit prin GDPR. Această modalitate de expunere conferă instruire și înțelegere cititorului și practicianului, deoarece exemplele sunt extrem de relevante și fin relevate.

Nu în ultimul rând, trebuie remarcată referirea la practica instanțelor din România și a instanțelor europene în domeniul protecției datelor cu caracter personal, chestiune utilă deoarece contribuie la statuarea definitivă a unor linii de interpretare a domeniului analizat.

Consider că fiecare practician trebuie să aibă această lucrare pentru că îl va ajuta în implementarea GDPR. Lucrarea conține atât conținut cu documentare științifică cât și conținut aplicativ corect dar orientativ și specific ghidurilor.

În ceea ce mă privește, sunt încântat că autorii  Daniela Simionovici, Daniela-Irina Cireașă, Cătălina Lungu și Marius-Florian Dan, mi-au fost pentru o scurtă perioadă „studenți”, deoarece orice dascăl este împlinit când este depășit de proprii studenți. I-am întâlnit cu ocazia unei competiții în domeniul protecției datelor, desfășurată la Târgu Mureș, și am simțit că este vorba de un grup cu potențial reformator. Au demonstrat în interesul comunității din România acest lucru. Le doresc mult succes și felicitări pentru demersurile continue pe care le întreprind în domeniul protecției datelor cu caracter personal."

 

INTRA ACUM în grupul TELEGRAM "Comunitatea Dpo-NET.ro"!


Iți plac articolele dpo-NET.ro? Poți fi la curent cu toate aceste noutăți dacă ne urmărești zilnic pe paginile noastre de LinkedIn sau Facebook. 


Acest articol este protejat de către dispoziţiile legale incidente și este interzisă copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a acestuia. Articolele publicate pe DPO-NET.RO pot fi preluate doar în limita a maxim 500 de caractere, fără a depăşi jumătate din totalul de caractere, şi cu citarea obligatorie a sursei, cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor și articolelor publicate pe DPO-NET.RO, vă rugăm să ne contactati.

Nu e nevoie de consimțământul GDPR al parinților pentru testarea elevilor!

Editorial

Vizualizari: 12375

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Dacă ar fi să folosesc un termen binecunoscut în rândul specialiștilor români în domeniul protecție și securității datelor cu caracter personal, aș spune că o noua "bazaconie" (termen folosit de fostul premier) a fost lansată de autoritățile care au modificat pe ultima sută de metri, înainte de redeschiderea școlilor în 8 februarie, procedura privind testarea anti COVID-19 a elevilor. Mai exact, Ministerul Sănătății a modificat formularul pentru părinți, prin care aceștia pot exprima consimțământul din punct de vedere medical pentru testare a copilului lor cu teste antigen rapide în școală, potrivit documentului publicat duminică seara la ora 23:00, cu doar o oră înainte să înceapă prima zi de școală din Semestrul al II-lea. Noutatea acestui document este declarația pentru prelucrarea datelor cu caracter personal care a fost inclusă în acest formular și nu se mai completează separat. Ca specialist, nu îmi pot da seama cu exactitate ce ar trebui să reprezinte acest document: consimțământ medical informat ( Art.660 - L 95/2006) și/sau consimțământ GDPR (Art.4 pct. 11- RGPD 679/2016) pentru că nu respectă condițiile de validitate pentru nici una din acestea și nu respectă nici principiul fundamental al minimizării datelor.

Nu este prima, și poate nici ultima, dată când autoritățile române pun părinții specialiști în acest domeniu, în fața unei dileme: refuz să semnez un document eronat având în vedere faptul că experiența și etica profesională mă împiedică să fac acest lucru sau semnez pentru a nu crea neplăceri copilului la școală? Anul trecut, Ministerul Educației condiționa accesul în sala de examen de existența unui astfel de formular de consimțământ din partea părinților.

„Declar prin prezenta că sunt de acord cu utilizarea și prelucrarea datelor mele cu caracter personal de către cabinetul medical din cadrul unității de învățământ preuniversitar X, inclusiv pentru transmiterea datelor la Direcția de Sănătate Publică/Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București, rezultate din prezentul consimțământ depus voluntar la unitatea de învățământ.” Așa sună "consimțământul" (și ghilimelele nu sunt puse în mod accidental) privind prelucrarea datelor cu caracter personal care în această formă numai consimțământ nu este. Ar fi putut fi o simplă informare cu indicarea temeiului legal corect și respectarea Art. 13 din GDPR. Altfel, această măsură nu conduce decât la creșterea birocrației, generând un munte de documente inutile și fără valoare juridică, datorită faptului că nu respecta cerințele minimale stabilite de lege.

Acest formular trebuie analizat și din prisma condițiilor de validitate a unui consimțământ medical informat. Art. 660 din Legea 95/2006 stabilește că informațiile relevante trebuie transmise pacientului la un nivel științific rezonabil pentru puterea de înțelegere a acestuia și trebuie să conțină cel puțin diagnosticul, natura și scopul tratamentului, riscurile și consecințele tratamentului propus, alternativele viabile de tratament, riscurile și consecințele lor și pronosticul bolii fără aplicarea tratamentului. Lipsa informării corespunzătoare introduce riscuri juridice pentru cadrele medicale, mai ales în lipsa unui contact direct medic-pacient în momentul în care se obține acest consimțământ medical informat.  

Nu cred că este normal ca după cei aproape trei ani de când se aplică Regulamentul (UE) 679/2016 (GDPR), în România consimțământul să fie în continuare prima opțiune a operatorilor de date cu caracter personal atunci când se dorește identificarea unui temei legal. Se poate explica ușor prin “puterea obișnuinței”, prin cunoștințe superficiale asupra modificărilor introduse de noua legislație sau prin faptul că Responsabilul cu protecția datelor (DPO) încă nu și-a câștigat locul de drept și nu a reușit să provoace o schimbare fundamentală în cadrul organizațiilor. Utilizarea eronată a temeiului de prelucrare nu conduce neapărat la încălcarea Regulamentului și la aplicarea unei amenzi și este de fapt o dovadă clară a cunoașterii precare din partea operatorilor a prevederilor și principiilor Regulamentului (UE) 679/2016 (GDPR). 

Obținerea unui consimțământ prin solicitarea ”vă rog semnați aici, aici și aici” nu este o metodă de  conformare față de principiile GDPR, este o rezolvare de formă, pentru a scăpa de o “corvoadă”, prin care am reușit doar să creștem birocrația, am creat formulare noi ca să ne protejăm în cazul în care pacientul ne dă în judecată. Chiar și așa, avantajul va fi de partea persoanei vizate pentru că va putea spune oricând că ”nu am fost informat corect, nu am înțeles ce mi s-a spus / cerut să fac, consimțământul nu este conform GDPR, nu a fost obținut în mod real sau nu am fost informat în prealabil”. Un consimțământ, pentru a fi valabil conform GDPR, trebuie să îndeplinească mult mai multe condiții decât semnătura pacientului.

Ca specialist îmi doresc să învățăm într-un final să folosim corect acest temei legal și să apelăm la el atunci când am epuizat toate celelalte variante. Cu toții ar trebui să știm că Regulamentul (UE) 679/2016 (GDPR) a schimbat fundamental ierarhia din Directiva 95/46/EC (abrogată) și din  Legea 677/2001 (abrogată) cu care eram obișnuiți, înlocuind-o cu egalitatea între temeiurile de prelucrare. Astfel, legalitatea prelucrării datelor poate fi justificată conform articolul 6 alineatul 1 din Regulament prin: temei legal, interes vital, interes legitim, relație contractuală sau interes public și este nevoie de consimțământul persoanei vizate de exemplu, în cazul activităților de marketing sau al studiilor medicale voluntare. 

Nu pot decât să recomand Autorităților din România să studieze prima dată celelalte temeiuri de prelucrare a datelor personale, deoarece, de cele mai multe ori, există deja obligații legale de prelucrare a datelor sau un contract care stă la baza prelucrărilor sau poate fi cu ușurință demonstrat un interes legitim, public sau vital. Abia după eliminarea oricărui alt posibil temei putem ajunge la ipoteza utilizării consimțământului, studiind cu atenție ce se întâmplă în cazul retragerii acestuia, dacă sunt condiții de retragere facilă a consimțământului și dacă este liber exprimat. 

Consimțământul medical informat vs. Consimțământul GDPR

Nu trebuie să facem confuzie între “consimțământul pacientului folosit ca temei legal de prelucrare a datelor cu caracter personal” și “consimțământul medical informat” care este, de fapt, un document prin care se traduc într-un limbaj comun termenii de specialitate care definesc un act medical, cu scopul de a obține acceptul în cunoștință de cauză al pacientului si care vizează relația medic-pacient și informațiile legate de actul medical si repercusiunile acestuia. 

Articolul 4 alin. 11 din Regulamentul 679/2106 definește “consimţământul” persoanei vizate ca fiind “orice manifestare de voinţă liberă, specifică, informată şi lipsită de ambiguitate a persoanei vizate prin care aceasta acceptă, printr-o declaraţie sau printr-o acţiune fără echivoc, ca datele cu caracter personal care o privesc să fie prelucrate. Trebuie analizat în această situație și conținutul considerentului 42, care precizează: “Consimţământul nu ar trebui considerat ca fiind acordat în mod liber dacă persoana vizată nu dispune cu adevărat de libertatea de alegere sau nu este în măsură să refuze sau să îşi retragă consimţământul fără a fi prejudiciată.. Condițiile de utilizare a consimțământului ca temei legal de prelucrare a datelor cu caracter personal sunt descrise pe larg în cuprinsul art. 7 din Regulamentul 679/2016, astfel că, orice operator trebuie să demonstreze că persoana vizată și-a dat consimțământul informat pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal, printr-o alegere liberă autentică și cererea în vederea obținerii consimțământului trebuie să fie într-o formă care o diferențiază de celelalte aspecte, inteligibilă și ușor accesibilă, utilizând un limbaj clar și simplu.

Pentru obținerea unui consimțământ valid (ca temei de prelucrare GDPR) trebuie întrunite mai multe condiții, precum faptul că: 

  1. trebuie să fie liber exprimat și obținut distinct de orice alt acord, 
  2. trebuie să fie acordat în cunoștință de cauză,
  3. trebuie acordat pentru un scop specific,
  4. toate motivele prelucrării trebuie precizate clar,
  5. trebuie să fie explicit și acordat printr-un act pozitiv (de exemplu, o căsuță pe care persoana fizică trebuie să o bifeze explicit online sau o semnătură pe un formular),
  6. trebuie să folosească un limbaj clar și simplu și să fie clar vizibil și
  7. nu în ultimul rând, consimțământul poate fi retras, iar acest lucru trebuie menționat. 

Pentru a fi acordat în mod liber consimțământul, pacientul trebuie să aibă libertatea de a alege și trebuie să poată să refuze sau să își retragă consimțământul, fără a fi pus în dezavantaj sau fără a suporta prejudicii. Consimțământul nu este acordat în mod liber, de exemplu, dacă există un dezechilibru clar între persoana fizică și unitatea medicală (de exemplu, relația pacient-medic sau angajator-angajat) sau atunci când o societate/organizație le solicită persoanelor fizice să aprobe prelucrarea unor date cu caracter personal care nu sunt necesare ca o condiție pentru executarea unui serviciu.

Pentru ca o persoană să își dea consimțământul în cunoștință de cauză, acesteia trebuie să i se ofere în prealabil cel puțin următoarele informații (notă de informare): identitatea organizației care prelucrează datele, informații privind scopurile în care sunt prelucrate datele, informații privind tipul de date care se va prelucra, posibilitatea de retragere a consimțământului dat, dacă este cazul, informații privind faptul că datele vor fi utilizate pentru luarea de decizii bazate exclusiv pe prelucrarea automată, inclusiv crearea de profiluri. În cazul în care consimțământul se referă la un transfer internațional, persoana vizată va fi informată cu privind riscurile posibile ale transferurilor de date în țări terțe care nu fac obiectul unei decizii a Comisiei privind caracterul adecvat și nu există garanții adecvate.

 

INTRA ACUM în grupul TELEGRAM "Comunitatea Dpo-NET.ro"!


Iți plac articolele dpo-NET.ro? Poți fi la curent cu toate aceste noutăți dacă ne urmărești zilnic pe paginile noastre de LinkedIn sau Facebook. 


Acest articol este protejat de către dispoziţiile legale incidente și este interzisă copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a acestuia. Articolele publicate pe DPO-NET.RO pot fi preluate doar în limita a maxim 500 de caractere, fără a depăşi jumătate din totalul de caractere, şi cu citarea obligatorie a sursei, cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor și articolelor publicate pe DPO-NET.RO, vă rugăm să ne contactati.

Importanța respectării autonomiei și independenței DPOului

Editorial

Vizualizari: 20918

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

În urma diferitelor discuții purtate cu colegi și colaboratori DPO au reieșit câteva dintre condițiile dificile în care își desfășoară activitatea unii dintre aceștia și, din provocările cu care se confruntă au rezultat următoarele constatări:

  • Există opoziție din partea restului organizației,
  • Volumul de muncă este masiv și în continuă creștere,
  • Independența DPO este contestată,
  • DPO-ul se confruntă cu lipsa suportului managementului pentru schimbarea situațiilor descrise anterior.

DPO, ca și garant al respectării dreptului fundamental al persoanelor fizice la protecția datelor cu caracter personal, este o componentă importantă a Regulamentului privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal (679/2016 /GDPR).

Neînțelegerea de către operatori a acestui rol al DPO este un alt motiv pentru care acesta întâmpină dificultăți în îndeplinirea sarcinilor sale și în consolidarea poziției sale în cadrul organizației.

Acest specialist este desemnat de Regulament să protejeze/să asigure protecția datelor cu caracter personal ale persoanelor vizate, iar acest lucru reiese clar și din titulatura acestei funcții, fie că este denumit responsabil (într-o traducere neinspirată din limba engleză), fie că este denumit ofițer (DPO - Data Protection Officer). În relația sa cu operatorul, DPO are obligația de a se asigura că datele personale al persoanelor vizate nu sunt opționale, sunt prelucrate în condiții de securitate, iar obligația sa de a nu aviza favorabil prelucrări de date personale care ar încălca dreptul persoanelor la protecția datelor face ca, uneori, relațiile dintre aceste două părți să devină tensionate.

Rolul unui DPO asigură că operatorii de date sunt informați cu privire la riscurile legate de diferite activități de prelucrare, include consilierea cu privire la evaluările impactului asupra protecției datelor (DPIA), supravegherea acurateței cartografierii datelor, instruirea personalului și răspunsul la cererile de acces ale persoanelor vizate (DSAR), iar un DPO capabil este tocmai punctul de echilibru al unui program de protecție a datelor de succes.

Organizațiile care promovează o cultură a conformității datelor se află în avantaj competitiv într-o lume în care confidențialitatea și protecția datelor contează mai mult decât oricând. Pentru cei care nu fac acest lucru, riscurile financiare, juridice și reputație pot fi semnificative.

Tocmai din această perspectivă a provocărilor tot mai complexe, DPO nu ar trebui să rezolve problemele în mod individual. În schimb, autoritățile vor trebui să își asume un rol activ în îmbunătățirea condițiilor pentru DPO, oferind îndrumări clare și explicite cu privire la chestiuni practice și prin aplicarea sancţiunilor în cazurile de încălcare a Regulamentului și/sau al breșelor de securitate.

Rolul DPO în evaluarea impactului și interpretarea legilor privind protecția datelor

Articolul 38 din GDPR prevede ca atât operatorul cât și persoana împuternicită să se asigure că DPO este „implicat, în mod corespunzător și în timp util, în toate aspectele legate de protecția datelor cu caracter personal”. Acest lucru implică faptul că DPO nu este consultat doar ocazional sau post factum (când apar incidente de securitate sau când sunt de procesat cereri ale persoanelor vizate pentru exercitarea drepturilor acestora), ci și ante factum, pentru ca aspectele legate de protecția datelor cu caracter personal să fie avute în vedere și luate în considerare înainte de desfășurarea unor activități noi care presupun prelucrări de date cu caracter personal. Cu alte cuvinte, această consultare prealabilă a DPO și respectarea avizului acestuia înseamnă că se respectă, implicit și principiul privacy by design al activității de prelucrare a datelor preconizată de operator.

Din faptul că DPO are sarcina de a oferi consultanță operatorului, acesta din urma ar trebui să înțeleagă și faptul că DPO, chiar dacă dă aviz negativ felului în care operatorul a realizat prelucrarea de date, poate oferi și soluții pentru ca acea prelucrare să devină conformă cu GDPR, parțial, sau chiar integral.

Acest lucru nu înseamnă că DPO este un magician cu soluții minune disponibile în joben, pentru ca operatorul să poată face prelucrarea de date dorită folosindu-se de eventuale interpretări din zona gri a Regulamentului.

Acolo unde nu există dubii asupra prevederilor Regulamentului, iar DPO a dat un aviz negativ pe baza acestora, operatorul trebuie să respecte acest aviz și să nu interpreteze poziția DPO ca fiind una negativă, îndreptată împotriva operatorului și a intereselor acestuia ci, din contră, să înțeleagă că prin acel aviz negativ, DPO îl protejează și pe el, de fapt, nu doar persoanele vizate.

În temeiul articolului 39, “un DPO nu primeşte niciun fel de instrucţiuni în ceea ce priveşte tratarea unei probleme, de exemplu, ce rezultat ar trebui obținut, cum să investigheze o plângere, sau dacă să consulte Autoritatea de Supraveghere. Mai mult, aceștia nu trebuie să aibă o anumită viziune asupra unei probleme legate de legislația privind protecția datelor, de exemplu, o interpretare specială a legii”. (Comitetul European pentru Protecția Datelor).

Independența DPO este testată foarte dur mai ales în situațiile în care operatorul se confruntă cu o breșă de securitate. Dacă DPO, în urma analizării faptelor și a contextului în care s-a produs incidentul de securitate decide că operatorul se confruntă cu o încălcare a securității datelor personale iar acesta trebuie să-și respecte obligația legală de a notifica breșa de securitate la ANSPDCP, DPO trebuie să păstreze o poziție fermă și să nu cedeze eventualelor sugestii sau chiar insistențelor operatorului de a cosmetiza incidentul, de a ascunde informații, sau chiar de a nu respecta prevederile GDPR privind notificarea breșelor de securitate. Această poziție a DPO este de cele mai multe ori generatoare de tensiuni între operator și DPO, mai ales atunci când, operatorul se va confrunta cu amendă/măsuri corective din partea Autorității. Pierderile operatorului în termeni de credibilitate și reputație pot fi mult mai importante decât o amendă de câteva mii de euro (în primele 5 luni ale anului 2020,  media/amendă în România a fost de 3.358 euro).

În legătură cu evaluările impactului asupra protecției datelor (DPIA),  GDPR prevede implicarea timpurie a DPO și specifică la articolul 35 alineatul (2) că operatorul va solicita sfatul DPO atunci când efectuează astfel de evaluări de impact. Guidelines on Data Protection Officers (‘DPOs’) - Ghidul privind Responsabilul cu protecția datelor cu caracter personal prevede faptul că „dacă operatorul nu este de acord cu sfaturile furnizate de DPO, documentația DPIA ar trebui să justifice în scris în mod specific motivul pentru care sfatul nu a fost luat în considerare”. În plus, articolul 36 din Regulamentul 679/2016 obligă operatorul să consulte Autoritatea de protecție a datelor, prin intermediul DPO, înainte de prelucrare, în cazul în care DPIA indică existența unui risc ridicat al prelucrării.

Deci, ce înseamnă asta în practică?

O bună gestionare a conformității prelucrării datelor provine dintr-o bună guvernanță implementată în practică. Dacă independența DPO este ceva care există doar scriptic în organizație, în realitate:

  1. sfatul DPO nu este apreciat și nici luat în considerare
  2. DPO nu este implicat în toate procesele relevante
  3. uneori i se solicită DPO să își schimbe recomandările, ceea ce ulterior constituie o slăbiciune a acestuia, chiar o încălcare a GDPR.

Echipa de management a operatorului trebuie să sprijine construirea culturii conformității în organizație nu numai prin punerea la dispoziția DPO a resurselor umane, financiare sau logistice necesare (conform art 38 din GDPR), pentru ca acesta să-și îndeplinească sarcinile specifice, dar și prin sprijinirea DPO în îndeplinirea sarcinilor sale. Aceasta implică ascultarea și luarea de măsuri pe baza sugestiilor uneori incomode din partea DPO, cu privire la consolidarea stării de maturitate organizațională.

Cum putem rezolva problemele

Opoziția din partea restului organizației față de activitatea de protecţie a datelor provine, de obicei, din trei motive:

  • lipsa sprijinului acordat de conducere activităţii de protecţie a datelor,
  • roluri și responsabilități neclare
  • instrumente de lucru neadecvate

Dacă cel mai înalt nivel al conducerii operatorului nu a fost clar în comunicarea cu privire la importanța unui management implicat și a unor practici de protecţie a datelor coerente față de întreaga organizație, poate fi dificil pentru angajații care nu sunt implicați în mod curent în activitatea de protecție a datelor să înțeleagă importanța unor sarcini suplimentare care trebuie îndeplinite. Pentru că îndeplinirea sarcinilor privind protecția datelor personale nu este o activitate direct productivă, nefiind ceva ‘palpabil’ cu efecte directe in zona beneficiilor materiale, este esențial ca, în astfel de situaţii, conducerea să trimită un mesaj clar și să dedice timp și efort pentru a sublinia importanța unei culturi solide a protecţiei datelor. Obținerea unei conformități GDPR reale, de facto a organizației este un efort de echipă și nu poate fi considerată sarcina exclusivă a DPO.

Un alt motiv pentru opoziție poate fi lipsa de roluri bine definite și atribuirea clară a responsabilităților. În multe organizații, există încă loc de îmbunătățire atunci când vine vorba de proiectarea organizației care trebuie să mențină documentația activităților de prelucrare a datelor și să efectueze evaluările și monitorizarea îndeplinirii sarcinilor. Cade în sarcina echipei de management să implice toți membrii organizației în sprijinirea DPO pentru identificarea corectă a activităților de prelucrare a datelor personale, de furnizare corectă și completă a informațiilor către DPO și, acolo unde este cazul, fiecare actor implicat în implementarea GDPR să elaboreze și să gestioneze partea proprie de documentație.

Atunci când un angajat se confruntă brusc cu o sarcină legată de protecţia datelor care nu a fost prioritizată de conducere, sau care i-a fost atribuită în mod oficial pe cale administrativă, reacția naturală a acestuia este de a o neglija (mai ales dacă este solicitat și de celelalte atribuții de serviciu). DPO va experimenta acest lucru ca o respingere, sau chiar opoziție față de munca ce trebuie făcută. În această situație e indicat ca DPO, să dea dovadă de tact, pentru a compensa și chiar a înlătura reticența și opoziția , celorlalte părți interesate prin îndrumări și clarificări necesare si astfel să răspundă în mod adecvat la nevoile fiecărei părți și să își îndeplinească obligațiile față de toate părțile.

În consecință, este esențial ca fiecare organizație să aibă timp să ia în considerare rolurile din organizație pentru a îndeplini toate sarcinile relevante atât la nivel strategic, cât și la nivel tactic și operațional. Până când nu sunt definite clar rolurile și responsabilităţile fiecăruia cu privire la ce trebuie să facă și până când această nouă atribuţie nu este percepută și acceptată ca fiind necesară, DPO va continua să se lupte pentru a obține și colaborare din partea celor implicaţi.

Al treilea motiv pentru care DPO se află în conflict este din cauza instrumentelor de lucru depășite și ineficiente. Multe organizații se bazează încă pe tabele Excel și șabloane “word”,  în cel mai bun caz centralizate pe un site SharePoint. Această configurare face practic imposibil pentru DPO să delege atribuțiile într-un mod eficient și permite doar adaptarea limitată la situația specifică. Prin urmare, destinatarul noii activități va experimenta interacțiunea cu DPO ca fiind rigidă și suprasolicitantă. O mulțime de instrumente de lucru sunt disponibile pe piață astăzi, iar DPO ar trebui să aibă acces la cele mai bune dintre ele pentru a facilita organizațiilor să sprijine conformitatea cu cerințele Regulamentului. DPO poate îmbunătăți colaborarea cu salariații și poate obține colaborarea voluntară și conștientă a acestora pentru implementarea GDPR, folosindu-se de calitățile sale “naturale”, dar nu poate compensa lipsa resurselor financiare și carcterul depăsit al instrumentelor de lucru pe care le are la dispoziție. Mare parte din reticența, sau chiar opoziția celorlalți membri ai entității organizaționale în ce privește îndeplinirea sarcinilor pe linie de protecție a datelor personale, ar putea fi depășite dacă ar putea fi contrabalansate de timpul scurt de realizare a acestora cu ajutorul unor instrumente de lucru performante.

Volumul de muncă deseori copleşitor

Motivul creșterii volumului de muncă provine de obicei din proiectarea organizațională ineficientă, lipsa resurselor și lipsa disponibilității instrumentelor adecvate.

Atunci când vine vorba de a complica munca pentru DPO, lipsa unui design organizațional eficient este întotdeauna vinovatul principal. În multe organizații, DPO a ajuns să fie “calul de bătaie” pentru întreaga corporație. DPO trebuie să țină evidența activităților de procesare, să elaboreze acorduri de prelucrare a datelor, să efectueze DPIA-uri, să asigure implementarea capabilităților tehnice, să instruiască angajații și să monitorizeze implementarea practicilor de protecţie a datelor. Cu alte cuvinte, DPO a devenit o resursă operațională necesară pentru îndeplinirea sarcinilor, care în mod ideal ar trebui să fie îndeplinite de către cei responsabili cu activitățile de prelucrare. Rețineți că articolul 39 din GDPR prevede că DPO doar va informa și consilia, misiunea lui nu este de a efectua lucrările operaționale propriu-zise.

Această provocare este rezultatul unui concept organizațional ineficient, în care responsabilitatea de a îndeplini sarcinile enumerate mai sus nu a fost atribuită resurselor relevante, sau, dacă au fost atribuite, acest lucru s-a făcut doar scriptic, iar echipa de management nu s-a asigurat prin acțiuni de monitorizare și control eficiente că aceste sarcini chiar sunt îndeplinite, aceasta fiind una din explicațiile pentru care salariații manifestă reticență sau refuză, tacit sau chiar explicit, să îndeplinească aceste sarcini. În consecință, pe baza neînțelegerii rolului DPO, organizația se așteaptă ca acesta să gestioneze toate aspectele operaționale legate de activitatea de protecţie a datelor. În schimb, DPO ar trebui să acționeze la un nivel tactic, să instruiască și să ofere sfaturile necesare celor care fac munca la nivel operațional. DPO are de îndeplinit și o parte operațională în activitatea sa, dar nu poate prelua și îndeplini aceste activități pentru toată organizația.

Pentru îndeplinirea conformității nu înseamnă neapărat că trebuie să existe mai mulți angajați în zona de protecţie a datelor. Cu toate acestea, doar puține organizații au luat în considerare impactul GDPR la nivel operațional și au alocat timp pentru sarcinile suplimentare ale angajaţilor referitor la protecţia datelor, în plus faţă de activitățile curente ale postului. De asemenea, responsabilitatea de a îndeplini aceste sarcini trebuie să le fie atribuită în mod clar. Acest lucru va elimina o parte din volumul de lucru al DPO și va elibera timp pentru alte sarcini critice. În esență, salariații urmează indicaţiile operatorului, iar DPO îi ajută să înțeleagă CUM să facă ceea ce le solicită operatorul. DPO are o contribuție hotărâtoare la clarificarea acestui CE este de făcut, dar este obligația operatorului să impună realizarea sarcinilor, fie direct, fie dându-i DPO autoritatea necesară (este valabil pt toți stakeholderii, nu numai pt salariați)pentru ca acesta să poată stabili sarcini și atribuții pe linie GDPR, așa cum este prevăzut în art. 39, alineatul 1, lit. b) din Regulamentul 679/2016.

Încă o dată, accesul la instrumente de lucru de ultimă generație (aplicații automatizate, sisteme inteligente) este esențial pentru ca DPO să își poată îndeplini sarcinile (ceea ce nu înseamnă că DPO, sau angajații nu și-ar putea îndeplini sarcinile folosind documente create în Excel sau șabloane în “word”, ci existența unor instrumente de lucru de ultimă generație s-ar traduce în timpi mult mai scurți de efectuare a acestor sarcini suplimentare și ar avea ca efecte benefice detensionarea relațiilor între DPO și restul organizației și reducerea / eliminarea reticenței, opoziției sau refuzului de a contribui activ la obținerea conformității GDPR).

Independența DPO este contestată

Amenințarea la adresa independenței DPO este o problemă mult mai gravă și care poate necesita o implicare externă, dacă DPO este blocat în mod repetat în a-și prezenta opiniile către conducere, la orice nivel. Mulți DPO reclamă faptul că se confruntă cu numeroase situații în care conducerea s-a opus anumitor evaluări făcute de acesta cu privire la riscurile și legalitatea prelucrării.

Acest lucru este o provocare pentru DPO și se află în conflict direct cu intenția de a avea DPO ca organism independent în cadrul organizației, care să asigure practici solide de protecție a datelor. De asemenea, conflictul cu echipa de management și presiunea de a-și schimba poziția pot avea implicații psihologice semnificative în termeni de stres și satisfacție scăzută la locul de muncă.

Problema independenței DPO este cauzată, adesea, de două aspecte:

  • neînțelegerea de către conducere a rolului DPO
  • poziția, uneori inflexibilă a DPO, ceea ce face dificilă găsirea unei căi de urmat.

Conducerea tinde să privească DPO ca fiind “aproape” o extensie a funcției juridice, prin urmare, se așteaptă ca acesta să găsească argumente juridice care ar putea permite activități de prelucrare a datelor într-o “zona incertă” și este contrariată, sau chiar nemulțumită de poziția DPO când acesta exprimă îngrijorări sau chiar dă aviz negativ pentru anumite activități de prelucrare a datelor personale care nu sunt conforme cu prevederile GDPR. Cum explicam anterior, rolul DPO nu este de a găsi “portițe de scăpare” în Regulament pentru operator, ci de a oferi soluția cea mai corectă pentru respectarea principiilor protecției datelor cu caracter personal.

Cea mai bună modalitate de a rezolva această problemă este de a purta o discuție cu privire la rolul DPO înainte de apariția oricărui conflict. O întâlnire informală cu conducerea superioară unde DPO poate avea ocazia să explice conducerii avantajele independenței funcției sale care este benefică pentru toate părțile implicate: asigură soluții care generează încrederea clienților, îndeplinesc așteptările clienților, evaluează și diminuează riscurile, face verificări și asigură echilibrul, elaboreaza documentație - cu precizarea că elaborează doar documentația care cade în sarcina sa, conform prevederilor Regulamentului, sprijină operatorul în  îndeplinirea obligației sale de a respecta principiul responsabilității etc. Înțelegerea sau interpretarea greșită de către conducere a rolului DPO provine și din faptul că mulți DPO nu sunt suficient de bine pregătiți și nu cunosc suficient de bine care sunt limitele de competență ale rolului lor, ceea ce contribuie la apariția acestei confuzii de roluri. Acest impas poate fi depășit, pe de o parte prin munca individuala a DPO de a-și extinde experiența în domeniu, iar pe de alta parte de obligația operatorului de a pune la dispoziția DPO resursele pentru actualizarea cunoștințelor de specialitate ale acestuia, fie că este vorba despre achiziționarea de bibliografie în domeniu (cărți, reviste etc.), fie prin alocarea unui buget care sa-i permita participarea la cursuri de perfecționare, sau achiziția unui abonament la o platformă care conține bibliografie legislativă actualizată.

Cu toate acestea, DPO trebuie să înțeleagă că face parte dintr-o organizație care depinde de cunoștințele și îndrumările sale ca specialist în materie de gestionare a conformității. Prin urmare, considerăm că DPO are obligația de a căuta în mod activ soluții care să asigure un echilibru corect între soluționarea problemelor organizației și reducerea riscului pentru persoana vizată, fără ca acest lucru să blocheze activitatea organizației sau să încarce membrii acesteia cu sarcini suplimentare care să pună presiune suplimentară (și inutilă) pe aceștia. Chiar dacă nu este prevăzut în Regulament, DPO trebuie să-și asume și rolurile suplimentare de facilitator și chiar de mediator pentru a fluidiza activitatea organizației în efortul acesteia de a obține și de a menține un nivel ridicat de conformitate GDPR.

Pare ușor pentru un DPO să spună „nu” și să solicite întotdeauna mai mult în ceea ce privește securitatea și protecția datelor, dar valoarea reală, atât pentru organizație, cât și pentru persoana vizată este faptul că DPO poate ajuta la găsirea de soluții care să atenueze în mod adecvat riscurile activităților de prelucrare a datelor și reducerea lor la un nivel acceptabil. În cazul în care DPO se poate poziționa în mod recurent ca un ajutor în găsirea de soluții la probleme și nu doar ca un identificator de probleme, atunci probabil ca va primi sprijinul corespunzător din partea restului organizației. Operatorii ar trebui să fie conștienți de faptul că solicitările DPO de alocare de resurse suplimentare, uneori deloc de neglijat sub aspect financiar au scopul de a reduce inclusiv riscul unor sancțiuni în cazul producerii unei breșe de securitate. Este, deja, de notorietate faptul că amenzile pentru nerespectarea art. 32 din Regulament sunt bazate, de multe ori, pe faptul că operatorul nu va putea niciodată să demonstreze că a făcut suficient sau că “[...] implementează măsuri tehnice și organizatorice adecvate în vederea asigurării unui nivel de securitate corespunzător acestui risc [...]”, deoarece, oricâte eforturi ar face operatorul pentru obținerea conformității, faptul că breșa de securitate s-a produs este folosit ca justificare pentru a demonstra că nu a făcut suficient. Realitatea producerii breșei de securitate nu poate fi ștearsă sau ignorată nici de operator, nici de autoritatea de supraveghere.

Lipsa suportului managementului superior

Cele din urmă provocări cu care se confruntă DPO sunt rezistența din partea conducerii de a face modificările necesare pentru a aborda situația DPO. Principalul motiv pentru această reticență este că, uneori, conducerea nu are o înțelegere deplină atât a riscurilor, cât și a oportunităților ratate pe care le presupune configurarea ineficientă a protecţiei datelor.

În multe organizații, activitățile GDPR și managementul protecţiei datelor au fost gestionate ca un proiect de conformitate, la fel ca practicile și anticoncurențiale, spălarea banilor, programele anticorupție, etc. Cu toate acestea, domeniul protecţiei datelor reprezintă un exercițiu complet diferit și mult mai orientat către piață. Prelucrarea datelor este ceva de care companiile depind în mare măsură. Iar corupția și spălarea banilor sunt activități pe care companiile doresc să le evite.

Rolul vieții private nu poate fi abordat doar ca o activitate de conformitate. Trebuie luat în considerare din perspectiva pieței. Trebuie luat în considerare din perspectiva dezvoltării serviciilor. Trebuie luat în considerare din perspectivă organizațională. Deasemenea, este necesar să fie luate în considerare implicațiile financiare, tehnologice, de piață și de risc semnificative pentru a aborda pe deplin impactul acestuia. Acest lucru trebuie discutat la nivel strategic cu conducerea, unde DPO trebuie să ia în considerare protecția datelor companiei, apetitul la risc și nivelul de conformitate ale companiei.

În concluzie:

DPO are nevoie de conducere pentru a-l ajuta să reușească în misiunea sa, mai ales în încercarea rezolvării următoarelor probleme:

  1. Creșterea gradului de conștientizare de către echipa de management cu privire la importanța rolului său în alinierea programului de protecţie a datelor organizației cu strategia și valorile sale
  2. Derularea și implementarea unui proiect organizațional eficient care să permită DPO să preia un rol tactic
  3. Alocarea clară a sarcinilor operaționale resurselor relevante din organizație
  4. Creșterea gradului de conștientizare de către echipa de management cu privire la avantajele accesului DPO și al întregii organizații la instrumentele de lucru potrivite pentru gestionarea protecţiei datelor
  5. Definirea clară a nivelului de maturitate pentru gestionarea proiectului organizațional
  6. Creșterea gradului de conștientizare de către echipa de management cu privire la avantajele independenței DPO și respectarea activă a acestei independențe de către toți membrii organizației
  7. Identificarea de soluții la provocările cu care se confruntă organizația (pe baza cunoștințelor, expertizei și experienței DPO cu rol activ și constructiv în a ajuta organizația să vadă oportunități și să exploreze noi căi de urmat)

INTRA ACUM în grupul TELEGRAM "Comunitatea Dpo-NET.ro"!


Iți plac articolele dpo-NET.ro? Poți fi la curent cu toate aceste noutăți dacă ne urmărești zilnic pe paginile noastre de LinkedIn sau Facebook. 


Acest articol este protejat de către dispoziţiile legale incidente și este interzisă copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a acestuia. Articolele publicate pe DPO-NET.RO pot fi preluate doar în limita a maxim 500 de caractere, fără a depăşi jumătate din totalul de caractere, şi cu citarea obligatorie a sursei, cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor și articolelor publicate pe DPO-NET.RO, vă rugăm să ne contactati.

Avem nevoie de o lege a Responsabilului cu protectia datelor cu caracter personal?

Data de 10 noiembrie 2020 a fost marcată de un eveniment controversat, care a declanșat discuții între teoreticienii și practicienii din domeniul protecției datelor cu caracter personal, atât […]

De câți DPO are nevoie România ?

Pe parcursul anului 2019, operatorii au înregistrat la Autoritatea Naţională de Supraveghere un număr de 4318 responsabili cu protecția datelor numiți de către operatorii din sectorul public și […]

TELEMUNCA și protecția datelor personale în contextul digitalizării

Reglementată de Legea 81/2018 și impusă în viața noastră mai repede decât ne-am fi așteptat de către pandemia Covid 19, telemunca este o realitate tot mai prezentă. Este […]

IMPACTUL INVALIDĂRII PRIVACY SHIELD SI POSIBILE SOLUTII PENTRU OPERATORII DE DATE PERSONALE

16 iulie 2020. O dată de referință pentru istoria protecției datelor personale. O dată de la care aproape toți operatorii de date personale din România ar trebui să-și […]

“EA ne vede, noi o vedem”

Draga cititorule, nu este vorba de vreo doamna frumoasă și elegantă! Fie vorba între noi e chiar urâtă! Are doar un ochi de zici că-i o doamnă ciclop […]

„GDPR-ul nu se aplică partidelor politice?”

Ne aflăm în plină campanie electorală pentru alegerile locale, care se va finaliza cu votul cetățenilor in 27.09.2020. Cu toții suntem chemați la vot de foarte multe partide […]

Care a fost cea mai importanta lectie pe care companiile, dar si specialistii in protectia datelor personale, au invatat-o in aceasta perioada?

Cei doi ani care au trecut de la implementarea GDPR nu au reprezentat pentru noi doar provocari, ci au introdus si oportunitati de a invata lectii valoroase. Am […]

Care a fost cea mai mare provocare a companiilor in procesul de obtinere si mentinere a conformitatii GDPR?

Specialistii in protectia datelor au fost cei care au lucrat alaturi de organizatii in procesul de obtinere si mentinere a conformitatii GDPR. Am vrut sa stim care a […]

Care a fost cea mai mare provocare, în ultimii doi ani, pentru specialistii in protectia datelor personale?

Data de 25 mai 2020 a marcat 2 ani de la implementarea regulamentului GDPR in Uniunea Europeana. Au fost doi ani plini de schimbari, atat pentru utilizatori, cat […]

PECB semnează un parteneriat cu NeoPrivacy România și lansează cursurile recunoscute internațional

PECB Group Inc. Canada a anunțat semnarea un nou acord de parteneriat cu NeoPrivacy România, pentru a distribui cursuri de formare PECB, recunoscute internațional. „Suntem foarte încântați de […]

Ce am învățat în primii 2 ani de GDPR în România?

Data de 25 mai 2020 a marcat 2 ani de la implementarea regulamentului GDPR in Uniunea Europeana. Au fost doi ani plini de schimbari, atat pentru utilizatori, cat […]

Normele GDPR nu împiedică măsurile luate împotriva pandemiei Covid-19

În cadrul celei de-a 30-a sesiuni plenare, EDPB a adoptat o declarație privind drepturile persoanelor vizate în contextul actual epidemiologic al stării de urgență sau alertă din statele […]

A măsura sau a nu măsura temperatura? Aceasta este întrebarea …

Mare agitație în aceasta frumoasă dimineață de 15 mai 2020. Au fost publicate pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne măsurile de prevenire și control a infecțiilor aplicabile pe durata […]

Specialiștii în protecția datelor personale sar în ajutorul cadrelor didactice implicate în învățământul on-line

Un grup de patru specialiști în domeniul protecției datelor, autorii volumului GDPR Aplicat, vin în sprijinul celor interesați și implicați direct în procesul de învățământ on-line în România […]

Alexandru Luca: În acest context, digitalizarea nu este o noutate, este mai mult o oportunitate

Alexandru Luca, în prezent Mobile Division Manager – Cybersecurity BU in cadrul comapaniei certSIGN, are o experiență de peste 15 ani în domeniul IT&C, asumându-și roluri cheie în […]

La ce clauze contractuale vom fi mai atenți de acum în colo ?

Epidemiile, la fel ca războaiele, reprezintă situații care ne găsesc întotdeauna nepregătiți pentru a gestiona efectele complexe ale acestora. Consecința de lungă durată a acestora, după impactul psiho-emoțional, […]

Publicitatea declarației de căsătorie și respectarea principiilor GDPR

Scrieți pe Google „publicație starea civilă”, selectați modul „imagini” și observați rezultatul…Poate chiar vă regăsiți numele pe internet, alături de soțul/soția de atunci sau (încă) din prezent. Ne […]

GDPR se aplică și în timpul pandemiei COVID-19

GDPR se aplică chiar dacă pe timp de pandemie operatorilor de telefonie mobilă le-a fost solicitat de autorități să comunice anumite date pentru a ajuta la reducerea răspândirii […]

Pandemia Covid-19 a impus maturizarea forțată a societății românești

Nimic nu va mai fi ca înainte. Societatea în care trăim s-a schimbat deja, fiind supusă la unul din cele mai dificile teste de stres. Frica este cea […]

Hai să facem împreună analiza unei tentative de phishing

Cred că nu ne preocupă îndeajuns de mult o realitate infracțională care capătă proporții sub ochii noștri, fără a sesiza impactul pe care îl are asupra vieților noastre […]