Draga cititorule, nu este vorba de vreo doamna frumoasă și elegantă! Fie vorba între noi e chiar urâtă! Are doar un ochi de zici că-i o doamnă ciclop și mai sta și agățată în sârme.
Aproape oriunde am merge, indiferent că e vorba de locul de muncă, spital, mall, supermarket sau hypermarket, restaurant, pensiuni / hoteluri sau că ne ducem și ne alimentăm mașina cu carburant, ea este prezentă! Ne privește în liniște, noi o vedem și, de cele mai multe ori, nu o mai băgăm în seamă, deoarece ne-am obișnuit cu prezența ei.
Dar, atunci când se întâmplă ceva, apelăm la serviciile ei, deoarece niciodată nu se odihnește, este permanent trează și ne ajută în diverse împrejurări.
Această doamnă silențioasa se numește “camera de supraveghere”!!!
Camera de supraveghere face parte din acest “sistem de supraveghere cu circuit închis - CCTV”, iar rolul ei covârșitor este de prevenție. Evident are și un rol secundar - reactiv, la care apelăm când s-a produs un eveniment, iar operatorul dorește să vadă ce anume s-a întâmplat acolo.
Odată cu apariția Regulamentului 679/2016 (GDPR) din perspectiva prelucrării datelor, sistemul de supraveghere video prelucrează date cu caracter personal! Dar, stai puțin, că nu acesta este începutul!
Înainte de GDPR am avut legea 677/2001. La aproape 11 ani distanța de la apariția Legii 677, Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, emite Decizia nr. 52/2012, prin care imaginea captată de pe sistemul CCTV devine dată cu caracter personal.
Deci, nu GDPR-ul aduce această noutate, ci o dezvoltă pe cea veche!
Așadar, vine GDPR-ul și ne prinde cu camere de supraveghere instalate prin diverse locații! UPS! Ce facem cu ele? Cum ne raportăm la acest tip de prelucrare? Cum le gestionam? Ce documente trebuie întocmite? …. Și câte multe alte întrebări și-au pus sau ar fi trebuit să-și pună Operatorii!
La început s-au cerut consimțăminte mai ales angajaților, până când compania PWC din Grecia a luat amendă deoarece prelucra date cu caracter personal în raport cu angajații în baza consimțământului! Amenda nu a fost foarte mare, doar 150.000 EURO!
În principiu, se pot prelucra date în conformitate cu oricare din temeiuri. Dar, cel mai interesant ar fi consimțământul! Hai să facem un exercițiu de imaginație prin care toată lumea ar prelucra imagini pe baza acestuia. Suntem într-o duminică și mergem la Mall. Coadă mare la intrare….. Ce se dă? Nu se dă nimic! Se semnează consimtaminte înainte de intrarea în Mall! Cine vrea să semneze la ghișeul 1, vă rog! Semnăm și intrăm! Am scăpat? Nu, că vrei să intri la H&M. Acolo, altă coadă. Alte consimțăminte de semnat…..și, tot așa, la fiecare magazin în parte! Pai, îți cumperi o înghețată la cornet și pleci acasă și asta pentru că fiecare magazin este dotat cu camere de supraveghere.
Este clar, trebuie să ne reorientăm asupra legalității prelucrării. După ce mai scotocim puțin prin art. 6 din Regulament, descoperim “interesul legitim”. Bun și ăsta, dar cum facem cu el? Mai trebuie să facem și aici un “dosar cu șină”, din care să reiasă acest interes legitim și să trecem prin cele trei teste (Testul scopurilor, Testul comparativ și Testul necesității). Pentru că nici prelucrarea datelor în baza interesului legitim nu e mai simplu de făcut, avem și în dreptul intern, nu doar în GDPR, ceva ce i se adresează direct, adică art. 5 din Legea nr. 190/2018, dar, asta într-o discuție viitoare.
Dar, cum noi suntem din România și avem legi pentru orice, inclusiv pentru “a ne deplasa cu fața spre stradă”, avem o lege și pentru asta! Gata, ne-am scos și o scoatem pe asta în față, deci prelucrăm imaginile pentru îndeplinirea obligațiilor legale!
Păi, hai să vedem despre ce este “vorba în propoziție”! Așadar, luăm la lectură temeinică și aprofundată această Hotărâre de Guvern, pe numele ei “mic” HG 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protectia persoanelor. Păi, nu sunt eu mai protejat acum? Clar! După alți vreo trei ani mai apare o surioară de-a ei, HG 1002/2015, care mai modifică prin anumite locuri niște articole, dar de bază, evident că rămâne tot surioara mai mare.
Ca să nu mai lungim vorba, pe scurt, la art. 2 din HG 301/2012 ni se spune că “Adoptarea măsurilor de securitate a obiectivelor, bunurilor și valorilor prevăzute de lege se realizeaza pe baza unei analize de risc la securitate fizică”. Văleleu, muică, ce mai e și asta, ar spune olteanul?
Hai să o lămurim și pe asta: “Analiza de risc la securitatea fizică constituie fundamentul adoptării măsurilor de securitate a obiectivelor, bunurilor şi valorilor prevăzute de lege, transpuse în planul de pază şi proiectul sistemului de alarmare”. E clar? Știu ca nu!
Atunci, să dezvoltăm puțin: „În elaborarea analizelor de risc la securitatea fizică se ţine cont şi de prevederile standardelor naţionale sau europene privind managementul şi tehnicile de evaluare a riscului”. Nici acum nu e clar?
Mă mai străduiesc atunci! “Analiza de risc la securitatea fizică - activitate desfăşurată pentru a identifica ameninţările şi vulnerabilităţile care pot pune în pericol viaţa, integritatea corporală sau libertatea persoanei ori care pot aduce prejudicii valorilor deţinute de unităţi, în scopul determinării impactului şi evaluării riscurilor de securitate şi în baza căreia se stabilesc măsurile necesare pentru limitarea sau eliminarea acestora”. Hai că acum e limpede ca un “tulburel”, mai ales după ce l-ai încercat!
Vine una bună și de înțeles acum, deci, hai să vedem cum o jucăm pe asta!” Analiza de risc la securitatea fizică, denumită în continuare analiza de risc, se materializează prin documentaţia întocmită în cadrul procesului standardizat de management al riscului, prin care se determină, în mod dinamic, măsurile necesare şi aplicabile pentru încadrarea riscurilor de securitate la niveluri acceptabile”. Ce e așa de greu de înțeles? Știu că este și nu va condamn pentru asta!
Dacă aruncăm o privire (și sper sa o și recuperăm, sic!) spre art. 2 din HG-ul menționat (HG 301/2012) parcă încep să mă mai luminez, că doar vine noaptea: “În vederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute de Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protectia persoanelor, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Lege, unitățile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Lege, denumite în continuare unități, indiferent de natura capitalului social, forma de organizare ori asociere, modul de deținere a bunurilor ori valorilor, trebuie să adopte măsuri de securitate în formele prevăzute de Lege, completate cu măsuri procedurale”.
Așadar, ca o primă concluzie pe care o putem trage până acum este că orice Unitate Operator / Imputernicit, dacă vorbim GDPR-istic, trebuie sa efectueze o evaluare de risc la securitate fizică. Și, atenție, această evaluare de risc la securitate fizică nu este facultativă, așa cum nici GDPR-ul nu este!
Apropos, dacă nu o ai, poliția, darnică din fire, îți va da ceva la schimb și anume o amendă.
Dar, despre cum folosim CCTV-ul și cum ne ajută “evaluarea de risc la securitate fizică” în prelucrarea datelor cu caracter personal, într-o “scriere” viitoare, că acum mă cheama soția la o ciorbă de legume!
Vă îmbrățișez cu drag și stați securizați!
Ionuț Popescu-Chiliment