În cadrul unui eveniment privat la care au luat parte experți în protecția datelor în vederea realizării unui bilanț după un an de GDPR, reprezentantul Autorității Naționale de Supraveghere (ANSPDCP) a făcut public numărul responsabililor cu protecția datelor notificați până la 17 mai 2019. Astfel, un număr de 9.335 de DPO au fost înregistrați de Autoritate de la intrarea în vigoare a Regulamentului până în prezent.

Dar ce înseamnă această cifra? Sunt cei peste 9000 de DPO suficienți pentru a deservi toate organizațiile care au obligația de a desemna un DPO? Vă invităm să analizăm împreună datele.

Când este este obligatorie desemnarea unui responsabil cu protecția datelor?

Conform Art. 37 din GDPR, desemnarea responsabilului cu protecția datelor este obligatorie pentru:

• Toate autoritățile și organismele publice (indiferent de datele pe care le prelucrează, exceptând instanțele care acționează în exercițiul funcției lor jurisdicționale)

Autoritățile și organismele publice includ autoritățile naționale, regionale și locale, organizațiilor private care îndeplinesc sarcini publice sau exercită autoritate publică să numească un DPO

• Organizații care, ca activitate de bază, monitorizează persoane în mod sistematic și la scară largă

Monitorizarea periodică și sistematică a persoanelor vizate include toate formele de urmărire și profilare, atât online, cât și offline inclusiv în scopul publicității comportamentale

• Organizații care prelucrează categorii speciale de date cu caracter personal la scară largă

Atunci când se stabilește dacă procesarea se face la scară largă, liniile directoare afirmă că trebuie să țineți cont de următorii factori: numărul sau procentul  persoanelor vizate în cauză, volumul de date cu caracter personal prelucrate, gama elementelor diferite de prelucrat, extinderea geografică a activității, durata sau permanența activității de prelucrare.

Prin legea 190/2018 a fost introdusă o nouă categorie de prelucrări care implică obligativitatea desemnării unui DPO:

• Prelucrarea unui număr de identificare național, inclusiv prin colectarea sau dezvăluirea documentelor ce îl conțin, în vederea realizării intereselor legitime urmărite de operator sau de o parte terță

Numere de identificare națională sunt acele numere prin care se identifica o persoana fizica în anumite sisteme de evidenta și care au aplicabilitate generala, cum ar fi: codul numeric personal, seria și numărul actului de identitate, numărul pașaportului, al permisului de conducere, numărul de asigurare sociala sau de sănătate.

Celor de mai sus li se adaugă organizațiile care nu îndeplinesc criteriile de obligativitate a numirii unui DPO dar care doresc numirea unui Responsabil cu protecția datelor pe bază de voluntariat,urmând încurajările atât ale Grupului de lucru instituit prin articolul 29 („WP29”) cât și ale Autorității naționale în domeniul protecției datelor.

Luând în considerare faptul că numărul autorităților publice din România, conform Registrului Național al Instituțiilor Publice din România, publicat de  Agenția pentru Agenda Digitala a României (AADR), se ridică la peste 41.227, dacă excludem instanțele care acționează în exercițiul funcției lor jurisdicționale, rezultă peste 40.000 de instituții publice care sunt obligate sa desemneze un Responsabil cu protecția datelor.

Dacă acestui număr impresionant i se adaugă alte mii reprezentând operatori privați care, prin natura prelucrărilor, au obligația de a desemna un DPO, sau care nu au aceasta obligație dar au desemnat voluntar un DPO, estimările depășesc cu ușurință cifra de 50.000 de entități care ar fi trebui să numească un DPO și să-l comunice Autorității naționale de supraveghere.

Atenție: A nu se confunda numărul de DPO notificați Autorității cu numărul real de specialiști în protecția datelor, având în vedere că (indiferent că au calitatea de angajat sau este un serviciu externalizat) poate fi desemnat un responsabil cu protecția datelor unic, simultan, pentru mai multe entități.

Câți DPO sunt la nivelul Uniunii Europene?

Potrivit unui studiu realizat de Asociația Internațională a Profesioniștilor în Confidențialitate (IAPP), aproximativ 350.000 de organizații europene dintr-un total estimat de 500.000 au desemnat și notificat un Responsabili cu protecțiea datelor (DPO) în primul an de la aplicarea Regulamentului general privind protecția datelor (GDPR).

Aceasta estimare a fost realizată pe baza datelor oferite de 12 state care reprezinta 80% din produsul intern brut al Spațiul Economic European (SEE). În raportul IAPP nu a fost luat în calcul numărul de DPO din Germaniei, a cărei legislații anterioară GDPR-ului prevedea necesitatea numirii de ofițeri de protecție a datelor, motiv pentru care aproximativ 182.000 de DPO sunt înregistrați la Autoritatea germană.

CEO al IAPP, Trevor Hughes, a spus "Companiile au integrat protecția datelor în structurile lor de guvernare și au îmbrățișat cerințele de responsabilitate cerute de GDPR. Bineînțeles, doar numirea unui DPO nu este suficientă. Organizațiile trebuie să se asigure că responsabilii cu protecția datelor sunt instruiți și calificați pentru a aborda una dintre problemele de politică tehnologică definitorii ale timpului nostru, protejând confidențialitatea și datele persoanelor."

Căt costă un DPO la nivelul Uniunii Europene?

Într-o cercetare separată, IAPP a chestionat membrii din Europa în ceea ce privește salariul și compensația globală. Rezultatele acestui sondaj arată că un DPO din Europa câștigă un salariu mediu de 88.000 de dolari pe an.

Cel mai probabil acest chestionar nu a ajuns și la specialiștii romani și spunem asta convinși fiind că suma rezultată ar fi fost sensibil mai redusă.

Care sunt riscurile nedesemnării unui DPO?

Conform Art. 83 a) din GDPR, nerespectarea dispozițiilor art. 37-39 (cele care reglementează activitatea Responsabilului cu protecția datelor), de către operatori din mediul privat, poate fi sancționată cu amenda administrativă de până la 10.000.000 Euro sau, în cazul unei întreprinderi, de până la 2 % din cifra de afaceri mondială totală anuală.

În ceea ce privește autoritățile/organismele publice naționale, legea 190/2018 instituie un regim special, astfel că încălcarea art. 37-39 din GDPR constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei până la 100.000 lei. Am putea încerca să facem o glumă spunând ca diferența între 10 milioane de euro și 100 de mii de lei  constă doar în două zerouri și o conversie a monezii, deci nimic spectaculos, dar știm că nu va râde nimeni..

Ce concluzii putem trage?

Cele 9.335 de notificări înregistrate la Autoritate, privind desemnarea responsabililor cu protecția datelor, sunt indiciu clar al lipsei de responsabilități în special din partea autorităților publice, adică exact cei care ar trebui sa constituie un exemplu pentru restul operatorilor din România.

Cauzele acestei discrepanțe majore le putem intui cu ușurință:

• nealocarea bugetului necesar angajării sau contractării unu DPO;
• lipsa unor programe de formare la nivel național (un număr extrem de mic de universități au dezvoltat cursuri postuniversitare pentru protecția datelor care a lăsat loc numeroaselor cursuri de o după-amiază);
• Și poate cel mai important: dezinteresul majorității organismelor publice naționale de a se alinia la dispozițiile GDPR.

Toate aceste “lipsuri” necesită o remediere treptată dar sincronizată pentru a se evita apariția în piață a mii de “specialiști” fără pregătirea necesară unei activități atât de dificilă și importantă.

Mai mult, desemnarea unui DPO prin cumul de funcții este o soluție care trebuie cântărită cu mare atenție, existând riscul ca Responsabilul cu protecția datelor să se afle în incompatibilitate sau să nu trateze rolul de DPO ca fiind cel principal și implicit să nu aloce suficient timp și energie, obținându-se astfel doar o aliniere formală la GDPR din perspectiva obligației numirii unui Responsabil cu protecția datelor.

În tot acest context descrie, concluzionăm că România are nevoie de specialisti, mult mai mulți decat cei deja înregistrați deja, pentru a asigura implementarea principiilor GDPR atât în cadrul organizațiilor private cât și în cadrul celor peste 40.000 de instituții publice.

Un link postat de Cristiana Deca pe unul dintre conturile ei de social media m-a făcut să mă prăbușesc de râs, dar până să apuc să mă opresc din râs m-a bufnit îngrijorarea..

Ați putea crede ca sunt bipolar însă, departe fiind de acest diagnostic, m-am trezit la granița dintre amuzament și neliniște profundă, un cumul de sentimente ce greu se întâlnesc în în aceeași frază.

Dacă aveați senzația că le-ați văzut pe toate iar protecția datelor persoane nu mai are cum să vă surprindă, credeți-mă că vă înșelați amarnic.

Să trecem la subiect

Un anume @jerre_baum s-a gândit că ar fi mega amuzant să încurajeze oamenii să se folosească de GDPR împotriva organizațiilor care i-au călcat pe coadă, transformând (drepturile oamenilor pe care GDPR le oferă (art 15-22 din Regulament) într-o armă a răzbunării

Cu alte cuvinte, dacă îți urăști concurența, fostul angajator, banca, guvernul, firma de asigurări, sau pur și simplu te-a supărat frizerul, acum poți să folosești GDPR împotriva lor. Cu un simplu click în site-ul creat de Jerre, acesta vă ajuta sa completați o cerere de acces la datele personale, construită în așa mod încât să-i facă viața grea celui care o va primi. „Concepută pentru a pierde cât mai mult timp posibil” după cum subliniază autorul. Diabolic, nu?

Ești curios? Uite aici link-ul către site-ul cu pricina https://shipyourenemiesgdpr.com/

Pentru comoditate am extras noi textul Cererii de acces la datele personale, aia diabolică

Când a devenit GDPRul o armă?

Deși domnul Jerre are probabil cel mai ingenios mod de a abuza de GDPR, cu tristețe constat că nu este primul care utilizează astfel Regulamentul.

Prima piatra a fost aruncata de consultanții și vânzătorii de kit-uri care după 25 mai 2018 au vândut GDPR mizând pe amenzile mari.

Apoi au urmat autoritățile care nu au știut cum să îl interpreteze și cum sa îl aplice și uite așa au apărut abuzul și confuzia legate de GDPR.

Pe cale de consecință au apărut primele victime: niște cetățeni confuzi care nu știu ce drepturi au și cum să le folosească și niște DPO sufocați de cereri care nu-și mai vad capul de treaba. Acestora din urmă le va reveni ingrată sarcină de a răspunde minunățiilor de întrebări, consumându timp și energie care altfel ar putea fi utilizate în alte chestiuni mult mai utile companiei și chiar persoanelor vizate de activitatea companiei.

Da, la capătul celălalt al unei solicitări, care nu are ca scop obținerea de înfomații privind prelucrările de date personale ci doar suprasolicitarea activității destinatarului, stă un DPO care aleargă prin companie încercând să adune toate datele necesare pentru a răspunde la cerere într-un mod corect.

Nu m-am abținut și i-am cerut Cristianei Deca o părere

Apropo, Cristiana Deca este Chapter Chair la IAPP (International Association of Privacy Professionals), Vice Președinte la Asociația Specialiștilor în Confidențialitate și Protecția Datelor, Teacher la EA - The Entrepreneurship Academy, Data Protection Specialist la Decalex, alte câte și mai câte..

dpo.NET: Judecând după postarea ta și ție ți s-a părut un pic amuzant site-ul cu pricina. Ce-i drept execuția este hilară, dar oare ar trebui să ne îngrijoreze faptul că este practic o instigare la o utilizare abuzivă a drepturilor prevăzute de GDPR?

CD: Nici nu încape discuție. Deși ideea site-ului e amuzantă, mi se pare foarte periculos întrucât orice om care are o zi mai proasta îl poate utiliza pentru a face rău. Echilibrul impus de GDPR exista și pentru persoanele vizate nu numai pentru organizații. Să ne amintim că nu degeaba avem dreptul de a răspunde gratuit la o cerere de acces pe an.

dpo.NET: Oare o astfel de „răzbunare” ar putea accelera viteza implementării GDPR în organizațiile din România?

CD: Ba din contră, părerea mea! Un cetățean needucat care va face abuz de drepturile lui doar va pune o presiune nejustificata pe organizație. Nu cred în implementarea generată de frică, pentru că acel proces este viciat din start. Pleci de la ideea de a stinge incendii nu de a preveni lucruri, iar în general implementarea presupune prevenție și planificare strategica.

dpo.NET: Toate se sparg in capul DPO-ului până la urmă. Cum se poate el pregăti pentru a răspunde unei astfel de cereri?

CD: În ring cu alți DPO, asta ca un spirit de glumă. Din păcate cel afectat direct de astfel de cereri este DPO-ul, întrucât din experiența mea de până acum apariția unei cereri de acces la date sau de ștergere consuma în jur de 30% din timpul DPO-ului până la finalizarea ei. Ceea ce este foarte mult, pentru cineva care se ocupa de toate cererile legate de protecția datelor din companie. Primul instrument ce îl poate ajuta pe DPO în astfel de situații este existența unui proces uniformizat de gestiune a cererilor.

dpo.NET: Sfaturi de final:

CD: Le-as recomanda persoanelor vizate sa nu creadă tot ce vad pe net și  sa caute suport pentru exercitarea drepturilor la ONG-urile de profil sau alte entități care ii pot ajuta sa utilizeze corect drepturile pe care le au. Pentru persoane: aveți drepturi, folosițile cu ințelepciune!

Pentru entități juridice:  Să se obișnuiască cu ideea că GDPR nu este un proces de tip “one time” - o bifa într-un dosar, ci este un proces continuu ce presupune alocarea de resurse continue, la fel cum într-o companie ținem contabilitatea luna de luna, la fel trebuie văzut și procesul de conformitate GDPR. 

Ce am reținut noi din povestea asta?

Cunoașterea drepturilor și a modului în care putem să le punem ni le exercitam este un lucru esențial în aceste vremuri tulburi, în care am ajuns să ezităm să deschidem o factura venită pe mail de frică să nu dăm nas în nas cu un virus undercover. 

Este important să solicităm accesul la datele noastre atunci când avem suspiciunea că acestea sunt prelucrate excesiv sau în mod abuziv, însă atunci când o facem din rea-voință, trebuie să ne gândim că nu organizația are de suferit ci un DPO nepurtător de vină.

Dacă nu știți ce ce drepturi aveți și cum să le folosiți, dați un search pe net și o sa găsiți atât asociații cât și alte entități care vă pot îndruma și sprijini.

Mai multe organizații nonguvernamentale au transmis autorităților o SCRISOARE DESCHISĂ prin care îți exprimă îngrijorarea cu privire la respectarea principiilor fundamentale ce țin de respectarea vieții private, prin punerea în aplicare a sistemului de recunoaștere facială ce urmează a fi achiziționat de Inspectoratul General al Poliției Române, formulând totodată mai multe cereri în mod public.

„Subliniem faptul că organizațiile semnatare nu se poziționează împotriva implementării de noi tehnologii menite să aducă un plus de siguranță locuitorilor României, susținând în schimb o abordare responsabilă a acestora, respectând dreptul la viață privată, conform legislației naționale și europene aplicabile.”

Redactarea caietului de sarcini desconsiderând obligațiile privind instituirea unor garanții adecvate pentru drepturile și libertățile persoanelor va avea drept consecință achiziția unui sistem de recunoaștere facială care nu va putea fi folosit în condiții de legalitate.

„Inspectoratul General al Poliției Române, din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, trebuia să facă o analiză de impact înainte de a demara orice acțiune legată de prelucrarea datelor cu caracter personal, cum ar fi achiziționarea aplicației software, și să includă criterii fundamentale care să asigure respectarea principiilor “privacy by design” și ”privacy by default”, se arată în scrisoare deschisă.

Organizațiile semnatare consideră că decizia implementării unui sistem de monitorizare în masă, care vizează toți locuitorii României, ar fi trebuit luată, conform cerințelor legale, în urma unui proces real și transparent de evaluare a riscurilor, care să implice atât Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, cât și societatea civilă.

"Lipsa acestui proces ne determină să privim cu scepticism atât legalitatea implementării acestui sistem, cât și capacitatea de a-și îndeplini scopul fără a aduce atingeri drepturilor tuturor locuitorilor României.", concluzionează semnatarii.

Pentru conformitatea soluției tehnice ONG-urile solicită analiza următoarele acțiuni propuse:

1. anularea procedurii de achiziție în cauză;
2. identificarea sau elaborarea unui cadru legal care să reglementeze expres un astfel de sistem de monitorizare în masă;
3. efectuarea unei evaluări a impactului prelucrărilor de date pentru acest tip de prelucrare;
4. consultarea societății civile cu privire la utilizarea unui sistem de recunoaștere facială;
5. consultarea autorității cu privire la rezultatul evaluării impactului prelucrărilor pentru a stabili împreuna cu aceasta măsurile corespunzătoare care vor fi instituite pentru protejarea drepturilor, a libertăților și a intereselor legitime ale persoanei vizate;
6. redactarea unui nou Caiet de sarcini care să cuprindă cerințe exprese privind măsurile tehnice și organizatorice pe care sistemul trebuie sa le cuprindă încă din momentul conceperii;
7. stabilirea la cel puțin 70% a ponderii criteriului de selecție privind „Eficacitatea algoritmului de căutare/comparare”, acesta fiind de departe cel mai important aspect al acestui sistem;
8. impunerea de criterii de selecție în ceea ce privește demonstrarea capacității tehnice și profesionale prin solicitarea demonstrării existenței unei experiențe similare prin implementarea unui sistem similar și solicitarea de recomandări emise de beneficiari, precum și solicitarea dovezilor privind deținerea unui specialist în data privacy care va asista pe toată perioada de implementare a sistemului și a training-ului personalului autorității contractante.

Organizațiile care au înaintat scrisoarea deschisa autorităților sunt:

• Asociația Specialiștilor în Confidențialitate și Protecția Datelor
• Asociatia pentru Tehnologie si Internet – ApTI
• Asociația pentru Protecția Vieții Private
• Asociația pentru Respectarea Drepturilor Omului

dpo-NET.ro a tras un semnal de alarmă asupra riscurilor și a controverselor asociate utilizării acestui tip de sistem de monitorizare în masă într-un articol publicat în urmă cu o lună, în care am analizat și trendurile contradictorii în ceea ce privește utilizarea acestei tehnologii la nivel mondial.

Ne bucurăm că un subiect atât de sensibil și totodată atât de important nu a trecut neobservat de societatea civila.

Vom urmări îndeaproape efectele acestei scrisori deschise, cu speranța că autoritățile vor luat în serios acest demers și vor înțelege, în cel de-al 12-lea ceas, că ignorarea obligațiilor legale ce le revin atunci când discutăm despre implementarea unei asemena tehnologii va avea efectul mărului otrăvit, împingând spre noi borne neîncrederea populației în capacitatea Poliției Române de a le asigura siguranța.