În cei peste 30 de ani de activitate profesională, Daniel Suciu s-a implicat activ în aproape toate ariile de interes pentru Protecția datelor. A avut curiozitatea și oportunitatea de a vedea problemele și soluțiile din aproape toate perspectivele, începând cu IT-ul, ca programator, administrator, tester, analist, PM, manager, auditor dar și din perspectivă financiară, HR sau relații cu clienții, managementul contractelor sau a proceselor, vânzări, audit, risk management, marketing sau juridic. A avut norocul să lucreze în multe proiecte crosfuncționale și să invețe de la specialiști din mai multe domenii, la toate nivelurile. În ciuda multor standarde sau metodologii studiate și aplicate, a încercat mereu să extragă principii și bune practici care să poată fi utilizate efectiv in toate mediile, atât cele formale cât și cele informale.

A trecut un an de la intrarea în vigoare a GDPR-ului. Ce s-a schimbat în decursul acestui an?

D.S.: În bine? Nu prea multe. Pentru cititorii în alte limbi au apărut foarte multe materiale utile, ghiduri, instrumente, clarificări... De asemenea au mai dispărut de pe piață o parte a vânzătorilor de conformitate care oricum nu aveau prea multe în comun cu domeniul, dar au văzut o oportunitate. Au apărut sau s-au maturizat în timp organizații private  - cum este si DPO.NET (și nu o spun din politețe) care contribuie, direct sau indirect, la conștientizarea si instruirea publicului si a operatorilor.

In rău, mult mai multe, pentru că până acuma s-au adeverit atitudinea celor ce spuneau că e doar o modă și o să treacă. Din păcate așa pare și chiar avântul celor inițial implicați in conformare a scăzut, în multe cazuri nici măcar nu s-au obosit să schimbe abordările inițiale, chiar dacă între timp s-au lămurit că nu erau cele mai bune, sau măcar legale. Alte priorități au luat locul GDPR-ului. Probabil o să se reia ciclul odată cu apariția amenzilor sau a proceselor intentate de către cei afectați.

În România, până în acest moment, s-au dat două amenzi pentru nerespectarea GDPR deși autoritatea condus aproape 1.000 de investigații, adoptând o atitudine orientată spre prevenție și dispunerea de măsuri corective. Considerați că amenzile au un rol important în aplicarea GDPR-ului? Din experienta dvs practică, cei mai mult operatori se conformează cu GDPR-ul din responsabilitate sau de frica amenzilor?

D.S.: Amenzile sunt, sau ar trebui să fie, doar un instrument de descurajare a practicilor ilegale, nu numai de pedepsire. De aceea peste tot în lume, indiferent de domeniu, acolo unde s-a obținut un grad mare de respectare a legislației, există pedepse care se aplică în mod consecvent. Contează foarte mult și cui vor fi aplicate amenzile și pentru ce motive, pentru a putea obține un efect de descurajare a comportamentelor ilegale.

Despre motivele reale ale conformării la GDPR, ce pot fi doar intuite de cei din domeniu, eu aș pune pe primul loc presiunea din partea acționarilor sau a partenerilor, mai ales pentru operatorii ce aparțin unor entități străine, care este generată de frica unor consecințe – amenzi sau procese care pot duce la afectarea imaginii. La modul real, cele mai multe companii nu-și propun de fapt conformarea la GDPR, ci doar acoperirea cu hărtii, fără a schimba prea mult din procesele existente. Asta e valabil și la marii operatori, unde majoritatea schimbărilor în relația cu consumatorii au constat în mai multe hîrtii, cererea consimțămîntului pentru orice, dar fără o schimbare a formularelor pline de date colectate excesiv. La fel în relațiile între companii, s-au adăugat clauze la contract, obligatoriu unul fiind operator iar altul împuternicit, fără a verifica cîtuși de puțin dacă aceștia chiar respectă legea. Practic, în cel puțin 90% din cazuri eu cred că schimbările au fost mai mult de formă, fără a adresa fondul problemei. Cred ca acest lucru va fi adresat în urmatorii ani, ca urmare a problemelor ivite și a constatării inutilității schimbărilor de formă.

Evident că există si excepții (cum ar fi clienții mei sau ai voștri J) care au înțeles necesitatea adresării problemelor de fond sau a oportunităților oferite de GDPR.

Ce înseamă mai exact primă amendă GDPR în Romania acordată Bancii Unicredit ? Ce sfaturi le dați operatorilor care doresc să evite să facă obiectul unei anchete și eventual a unei amenzi din partea autorității?

D.S.: Un prim pas în direcția potrivită, în special pentru motivele acestei amenzi, adresând probleme de fond ce ar trebui sau ar fi trebuit implementate. Pentru toți operatorii, indiferent de stadiul confomării, le-aș transmite că nu este prea târziu pentru a începe tratarea problemelor de fond. Mai bine mai târziu decât prea tarziu! Oricum varianta de a le ignora în continuare va fi sigur una pierzătoare.  Pentru a-și minimiza riscurile unei amenzi, eu i-aș sfătui să trateze cu mare atenție toate solicitările sau observațiile venite din partea persoanelor vizate, fie ei clienți, angajați, colaboratori. Să nu neglijăm aspectul că problemele pentru care a fost amendat operatorul în cauză sunt comune foarte multor operatori, dar investigațiile autorității au pornit de la o reclamație.

In decurs de doar cateva zile a fost anuntata si a doua amenda GDPR in Romania, acordata unui operator din turism pentru implementarea deficitara a masurilor tehnice si organizatorice. Ce ar trebui sa invatam din acest studiu de caz ? Din experienta relatiei cu proprii clienti, cat de mult accent pune un operator pe aceste masuri ?

D.S.: Cred ca mesajul transmis de către autoritate este unul cât se poate de simplu: operatorii ar trebui să se focalizeze pe identificarea riscurilor asupra securitatii datelor prelucrate și implementarea de masuri efective pentru a elimina sau minimiza aceste riscuri, prin modificarea proceselor operaționale în acest sens. Cred ca începe sa fie vizibilă și necesitatea unei abordări multidisciplinare, necesitatea implicării funcțiilor operaționale în procesul de conformare.

Scopul GDPR-ului nu este de a da amenzi ci de a proteja persoanele. Cu toate acestea, după 3 ani de la intrarea în vigoare a Regulamentului doar 67% dintre Europeni au auzit de GDPR, în timp ce doar 36% au declarat că știu ce este acest regulament (date prezentate de Comisia Europeana în sondajul Eurobarometru). Credeți ca aceste cifre sunt rezultatul dezinteresului persoanelor în ceea ce privește de protejarea datelor lor?

D.S.: Nu cred că este dezinteres. Cred că procentul este unul incurajator în conjunctura actuală, având in vedere că este „doar” una din multitudinea de legi Europene și naționale, iar numărul persoanelor afectate personal de incidente din acest domeniu nu este prea mare... nu încă.  De fapt, cred ca procentele sunt chiar exagerate, cel puțin procentul de 36% care „cunosc” legea.

Care credeți ca vor fi consecințele acestei lipse de conștientizări a importantei datelor în rândul persoanelor, pe termen lung?

D.S.: Din păcate, lipsa de cunoștințe minime în acest domeniu o să-i găsească nepregătiți în utilizarea în siguranță a internetului în general, vor accepta mai ușor comportamente iresponsabile ale operatorilor – considerîndu-le „normale”, nu vor putea să-și protejeze informațiile sensibile sau copiii de pericolele activităților online și vor învăța doar din greșeli, unele potențial costisitoare.

Este esențial ca persoanele să identifice prelucrările ilegale de date pentru a-și putea exercita drepturile. Cât este de important sa-ți cunoști drepturile atâta timp cât nu poți identifica o prelucrare ilegală? Pe ce ar trebui să se axeze campaniile de informare a persoanelor?

D.S.:Eu cred că informarea populației ar trebui axată pe aspecte concrete, întâlnite in viața de zi cu zi, cu exemple clare de „așa DA” și „așa NU”. Insistarea pe aspectele teoretice, eventual cu citarea legii, nu-și vor atinge scopul. Un rol major cred că l-ar avea și exemplele de pedepsire a celor ce încalcă flagrant legislația, pentru ca altfel se va accentua ideea existentă că oricum nu va fi nimeni pedepsit dacă le încalcă.

Cine credeți ca ar trebui să se implice mai mult în diseminarea importantei datelor personale? Instituțiile publice, Autoritățile naționale de supraveghere sau ONG-urile din domeniul protecției datelor?

D.S.: Nu cred ca este relevant cine ar trebui, pentru că răspunsul e clar, definit atât în lege cât și în documentele ce definesc anumite organizații. Important este cine o va face și cred că rolul esențial îl vor avea ONG-urile, firmele private (în general cele mici, nu marile nume), precum și specialiștii independenți. În plus organismele Europene sau autoritățile din țările cu tradiție sau interes in acest domeniu sunt foarte utile, fiind o lege Europeană cu intenția declarată de a fi implementată uniform in cadrul țărilor din SEE. Chiar dacă există unele diferențe, rolul de conștientizare poate fi atins și cu ajutorul acestora.

Care credeți că ar fi cea mai scurta cale spre creșterea gradului de conștientizare și complianta GDPR: educarea persoanelor sau educarea operatorilor?

D.S.:: Pentru mine este evident ca ambele au rolul lor și cel mai eficiente ar fi împreună. Aș menționa aici necesitatea unei abordări diferențiate la nivelul operatorilor și a persoanelor împuternicite, și anume „traducerea” legii în recomandări concrete, punerea la dispoziția operatorilor de instrumente pentru a-și evalua conformitatea, riscurile generice sau specifice unor domenii (resurse umane, contabilitate, vanzari online...). Exemplul autorității din UK este unul ce ar putea fi copiat, chiar dacă nu este perfect. Pe site-ul ICO există materiale dedicate micilor întreprinzători, ghiduri si chestionare pe anumite teme, cum ar fi securitatea datelor.

Credeți că instituțiile publice ar trebui sa fie un exemplu pentru restul operatorilor? Punem această întrebare pentru că în Romania avem un tratament preferențial pentru instituțiile publice, amenda maxima pentru nerespectarea GDPR-ului fiind de 200.000 lei (aproximativ 42.000 euro), cu mult inferior față de ceea ce risca operatorii privați.

D.S.:: Doamne ferește!  Până site-ul guvernului nici măcar nu se sinchisește să ia la cunoștință că există GDPR, nemaivorbind de implementarea unor obligații minime, nu cred că ar trebui să vorbim de exemplul instituțiilor publice în privința GDPR. Dacă mai adaugăm și lipsa de personal calificat, sau numirea unor DPO cu salariul minim pe economie la instituții de stat cu mii de angajați (caz concret cunoscut de mine) nu cred ca această problemă se va rezolva curănd. Mai rău este să fie luate ca exemplu.

Cu toate că România înregistrează cel mai scăzut nivel de utilizare a serviciilor de internet dintre statele membre ale UE, 86 % dintre utilizatorii români de internet au conturi pe rețelele sociale, ceea ce ne face campionii Europei la acest capitol. Având în vedere scandalurile imense în care au fost implicate rețelele de socializare, fie prin breșele de securitate, fie prin utilizarea ilicită a datelor, putem considera că suntem și cei mai vulnerabili. Cum considerați ca ar trebui să se comporte un utilizator de internet, dacă ar fi conștienți de riscurile pe care internetul le ascunde?

D.S.: „Decât” responsabil. Nu cred că ar fi rezonabil să pretindem ca toți utilizatorii să respecte bunele practici in domeniu, și nici măcar să citească și să aplice măsurile de bază din domeniul securității informatice. Cred că cea mai bună și cea mai simplă măsură ar fi să limiteze cantitatea de date postate, sau măcar să o facă pentru cei direcți interesați. Citirea efectivă a avertismentelor și mesajelor de „consimțământ” ar fi utilă pentru conștientizare.

Restul de educare va veni cu timpul, din păcate majoritar în urma unor experiențe neplăcute. Cred ca și publicitatea în jurul breșelor de securitate are un rol pozitiv, de „sperietoare”, făcând publicul mai atent la aspectele securității informatice.

Accesul copiilor la internet este deja o normalitate. Ar trebui acest lucru sa ne îngrijoreze? Considerați că o educație privind privind accesul la internet al copiilor ar trebui sa fie o sarcina a părinților sau sistemul de învățământ ar trebui să-și asume acest rol?

D.S.: Din păcate acest aspect este unul mult prea puțin discutat și adresat, cel puțin la nivel național. Inclusiv materialele de conștientizare existente par să ocolească acest subiect. Faptul că mulți utilizatori nu-și protejează datele personale este trist, dar faptul că nu-și pot proteja copiii este mult mai grav și cu efect și pe termen lung. Din observațiile mele, de multe ori cei mai mici știu mai multe decât părinții lor despre pericolele activităților online, doar că acest lucru nu-i face neapărat să le și evite. Sistemul de învățământ ar trebui să se implice în mod evident, dar nu au nici cunoștințele și nici autoritatea in fața copiilor in acest domeniu. Cred că cea mai bună măsură ar fi obligarea producătorilor de software, în special jocuri si social media să contribuie mai mult la educarea copiilor. Rolul specialiștilor în domeniu, firme de consultanță, ONG-uri, specialiști independenți cred că poate fi un factor mai mult decăt util în acest demers.

Facebook a lansat Study, un program de cercetare de piață bazat pe recompense. Cum vi se pare un asemenea concept: să fim plătiți pentru datele pe care le facem publice? Este acesta direcție una corectă?

D.S.: Din perspectiva mea personală, cred că nu este cea mai bună metodă. Inclusiv pe plan personal eu unul nu cred în educarea prin recompense și pedepse. Mie îmi seamănă prea mult a dresaj, nu a educație. Recompensele, ca și pedepsele pot avea rolul lor în stimularea unui comportament dorit, dar doar ca măsură secundară, după educarea propriuzisă prin înțelegerea fenomenelor și a posibilelor repercursiuni.

Aspectul pozitiv al acțiunii este conștientizarea publicului că aceste date au o valoare, precum și a scopurilor în care pot fi utilizate.

Conform unui raport DLA Piper (GDPR data breach survey: February 2019), de la data aplicării GDPR-ului și pana în februarie 2019, Autoritatea de supraveghere din Olanda înregistrase 15,400 de notificări de breșe, în timp ce România număra la acea vreme doar 270. Care credeți că este motivul acestei discrepanțe? Suntem noi romanii un popor norocos și breșele de securitate ne evită, ori nu recunoaștem o breșă de securitate nici dacă ne împiedicăm de ea?

D.S.: Nu cred că problema noastră este lipsa de inteligență, implicit recunoașterea unei breșe de securitate, ci resposabilitatea. Întrebarea pe care și-o puni mulți factori responsabili din organizații este de ce ar raporta ei o breșă? Pentru a fi investigați de către autoritate? Si ce se întamplă daca nu se raportează? Se pare că nimic, deci de ce ar raporta? Adică ei sunt mai fraieri?  Ca specialist în domeniu este imposibil să nu vezi încălcări ale GDPR și chiar breșe de securitate la aproape orice interacțiune cu vreun operator de date, unele fragrante, inclusiv la marii operatori.

Un exemplu elocvent, întâlnit de mine în mod constant, și ușor de tratat, este modul de tratare a formularelor greșite ( inclusiv de către bănci, operatori telecom, furnizori de servicii, unități medicale...). Aproape în mod invariabil, acestea ajung la gunoi, eventual rupte în două ca „anonimizare”. Dacă întrebați de ce nu folosesc un „tocător” de documente o să vă răspundă cel mai probabil că vor folosi dacă cineva le va cumpăra unul.... Este un aspect minor, dar cred că este reprezentativ pentru „seriozitatea” cu care sunt tratate datele personale.

Identificarea riscurilor este unul din cei mai importanți pași spre complianta GDPR. Dar dacă noi nu resuim sa identificam nici breșele, cum am putea identifica riscurile?

D.S.: E mai simplu decât pare, chiar in lipsa unui proces formal de management al riscurilor, problemă întâlnită și la companiile cu sute sau mii de angajați. Cum anume? Citind care sunt amenințările generice pentru orice activitate sau cele specifice domeniului. Există foarte multe materiale gratuite în care acestea sunt evidențiate și chiar se oferă recomandări pentru adresarea lor.  Dacă s-ar rezolva măcar cele mai comune riscuri ar fi un mare pas inainte. Care sunt cele mai comune? Cred că utilizarea emailului personal în scopuri de business sau utilizarea unui email gratuit (Gmail, Yahoo,...) ar fi cap de listă. Utilizarea unor softuri licențiate si actualizate ar fi pasul următor. La nivel individual utilizarea unor parole adecvate sau mai bine a autentificarii prin doi factori ar fi de dorit, precum și utilizarea doar a rețelelor sigure de comunicare, evitarea retelelor publice wi-fi. La nivel de organizații, crearea unor copii de rezervă, o politică de acordare a drepturilor pe bază de nevoi și protejarea rețelei de calculatoare ar fi un minim de multe ori ignorat. Comunicarea cu partenerii de business sau furnizorii de servicii ar fi bine să nu fie facută pe email fără criptarea datelor. Nu e o lista completă, dar de multe ori cel puțin una dintre aceste reguli, dacă nu majoritatea, sunt complet ignorate. De conștientizarea și instruirea angajaților este inutil să menționez, pentru că deși este cea mai sigură metodă este și cea mai ignorată.

În calitate de fost Director de dezvoltare a afacerilor la Cambridge Analytica, Brittany Kaiser este un celebru denuntator, demascând modul în care au fost influențați și manipulați oamenii, transformand datele în adevarate arme în acest război psihologic. Fondatorul organizației Own Your Data și al campaniei #OwnYourData promovează și implementează educația digitală și participă activ la proiecte de educație în domeniul protecției datelor. Este personajul principală al documentarului original Netflix „The Great Hack” și autorul cărții Targeted.

Participand la #WebSummit 2019, a acceptat să ofere un interviu în exclusivitate pentru Dpo-NET.ro despre interventiile straine in campaniile electorale din ROMANIA si importanta DPO-ului si recomandari pentru fiecare dintre noi.

În acest weekend avem alegeri prezidențiale în România. Referitor la informațiile care au vizat țara noastră, prezentate în documentarul Netflix, ne puteți oferi mai multe detalii? Ca o glumă, știți cine a câștigat deja aceste alegeri?

Nu am informații despre consultanții politici internaționali care lucrează acum în România, dar cu siguranță Cambridge Analytica a lucrat în România. Nu-mi amintesc pentru ce partid, însă Cambridge Analytica nu a fost singura companie. Cambridge Analytica avea și o companie similară care reprezenta cealaltă parte. Deci, este foarte important ca oamenii să fie conștienți că influența străină în alegeri este o realitate, companiile de consultanță politică sunt reale și nu au dispărut doar pentru că Cambridge Analytica nu mai există.

Așadar, este important ca oamenii să-și amintească că, în timpul alegerilor, ar putea fi ținta unor dezinformari. Ar putea fi influențați prin mesaje care să îi determine să nu ia parte la procesul electoral. Încercați să nu share-uiți astfel de mesaje mai departe pe rețelele de socializare. Întotdeauna ieșiți la vot, nu deveniți indiferenți față de ce se întâmplă pe scena politică și rămâneți implicați, indiferent de ce vă sugereaza o reclamă pe Facebook.

Există o soluție pentru combaterea știrilor false și a dezinformării?

Există soluții, dar abia acum încep să create. Cred că are de-a face foarte mult cu tehnologia blockchain, este foarte importantă identificarea și urmărirea faptelor și verificarea provenienței știrilor, dacă respectă ghidurile etice sau dacă jurnaliștii de investigație sunt persoane reale.
Trebuie să putem verifica articolele fără o documentare serioasă și din surse îndoielnice, pe care orice persoană le poate publica.

Care este cel mai bun sfat pentru mine ca catățean și consumator?

Sfatul meu este ca toată lumea să aibă grijă la modul în care sunt protejate datele personale. Trebuie să citiți termenii și condițiile, înainte de a descărca o aplicație și să realizați că în acel moment datele voastre sunt deja colectate. Dacă decideți că nu sunteți de acord cu termenii, atunci trebuie să vă dați seama că nu puteți utiliza aplicația respectivă, alegând confidențialitatea în dentrimentul confortului. Și dacă începeți să faceți acest lucru zilnic, atunci treptat veți fi capabili să recunoaști o prelucrare corecta și transparentă, și veți putea decide dacă vă împărtășiți datele sau să vă păstrați confidențialitatea, realizând că totul are un cost.

Dacă ne referim la Responsabilii cu protecția datelor, aveți o recomandare pentru aceste persoane care au devenit protectorii confiențialității ?

Fiecare Responsabil cu protectia datelor trebuie să impună organizației pentru care lucrează utilzarea datelor clienților, într-un mod cât se poate de transparent. Spuneți-i clientului ce date colectați despre el, nu utilizați politici de confidențialiatete confuze, spuneți clientului ce date doriți de la el, cereți-i să își actualizeze propriile date. "Acestea sunt datele tale pe care noi le deținem. Datele acestea mai sunt actuale? Încă vă plac aceste lucruri? Aveți aceeași culoare preferată? Aveți aceleași prefeințe pentru micul dejun?". Dacă veți răsplăti clienții oferindu-le un stimulent pozitiv, probabil că veți obține un set date relevante, în timp real, pe care le puteți utiliza eficient. Astfel, oamenii vor avea ocazia să inteleagă de ce aveti nevoie de datele lor și să își dea acordul pentru prelucrarea acestora.

Când un DPO lucrează pentru o organizație, acesta luptă pentru protejarea intereselor companiei sau pentru interesele persoanelor?

Responsabilii cu protectia datelor acționează în interesul persoanelor și se asigură că organizațiile respectă regulile etice pentru a-și proteja clienții.

Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR-General Data Protection Regulation) a apărut pentru a oferi un grad de control într-o lume dominată de tehnologie, iar conformarea la acest Regulament nu înseamnă altceva decât crearea cadrului în care datele cu caracter personal și special ale pacienților să fie protejate. Atacurile cibernetice asupra spitalelor din România demonstrează vulnerabilitatea sistemului sanitar în fața avansului tehnologiei, dar și lipsa de interes și implicare a conducerii spitalelor pentru a avea un plan de conformare adecvat, pentru că incidentele de securitate trebuie văzute ca o chestiune de regulă, apar ca urmare a nerespectării unui soi de disciplină într-un anumit domeniu. În sistemul sanitar românesc gradul de conformare GDPR se află sub pragul de 15%, atrage atenția Marius Dumitrescu, președintele Asociației Specialiștilor în Confidențialitate și Protecția Datelor (ASCPD). Într-un interviu acordat Revistei Health, președintele ASCPD a oferit mai multe detalii despre riscurile neconformării GDPR, care sunt vulnerabilitățile, dar și care ar fi măsurile necesar a fi implementate pentru protejarea datelor pacienților.

A trecut mai mult de un an de la aplicarea Regulamentului UE 679/2016 și în România vorbim deja  de breșe de securitate în sistemul sanitar. Din acest fapt se poate deduce că sistemul încă nu este pregătit întru totul pentru protejarea datelor cu caracter personal?

MD: Spitalele sunt o țintă a atacurilor ransomware în toată lumea, nu doar în România. Foarte multe astfel de incidente au fost raportate de spitale și înainte de 25 mai 2018, dar în ultimii ani am observat că specialiștii vorbesc despre o creștere exponențială a numărului de cazuri. Sunt trei întrebări la care autoritățile române și managerii spitalelor trebuie să găsească răspunsuri cât mai curând: ”de ce sunt vizate spitale din România?”, ”de ce sunt
așa de multe incidente în domeniul sanitar?” și, poate cea mai importantă întrebare, ”putem evita să devenim ținta unui atac cibernetic?”.

Ransomware-ul este un virus sau mai bine spus un software malițios care blochează accesul la fișierele stocate într-un sistem informatic, solicitând plata unei sume de bani în schimbul redobândirii accesului la acestea. De cele mai multe ori, fișierele criptate de malware nu pot fi decriptate nici după efectuarea plății către atacatori. Acest tip de malware nu urmărește o vulnerabilitate a sistemului informatic ci o eroare umană, de cele mai multe ori fiind transmis ca atașament al unui e-mail, sub forma unei facturi, a unei comenzi sau alt tip de document, păcălind astfel utilizatorii mai puțin conștienți sau vigilenți. Interesant este faptul că acest tip de malware nu ar fi putut depăși filtrele antivirușurilor existenți pe piață, ceea ce subliniază o primă problemă din spatele acestui atac în spitalele din România: spitalele atacate nu aveau sisteme antivirus actualizate, iar angajații acestora nu au fost instruiți cu privire la  identificarea unor asemenea atacuri.

La o analiza mai atentă a infrastructurii din domeniul sanitar românesc identificăm încă un număr mare de echipamente conectate care nu beneficiază de ultimele patchuri de securitate sau chiar folosesc sisteme de securitate care nici măcar nu mai sunt actualizate de producători. De exemplu Windows XP, care nu mai beneficiază de suport și actualizare din partea Microsoft este folosit în continuare pe scară largă în sistemul sanitar românesc, făcând posibilă funcționarea aparatelor de radiografii dentare, RMN-uri sau CT-uri. Prin infectarea unuia dintre aceste computere cu sistem de operare învechit se poate infecta apoi foarte simplu întreaga rețea.
Evident, ne întrebăm de ce nu sunt așa de ușor de înlocuit aceste sisteme de operare învechite și răspunsul ar trebui sa îl căutăm fie la producătorii de echipamente medicale care ar trebui să actualizeze gratuit softurile de interfață cu echipamentul astfel încât să funcționeze în aceiași parametrii și pe sistemele de operare mai noi, fie la managementul unităților medicale care au amânat investițiile în sisteme noi de operare din lipsă de fonduri sau pur și simplu pentru că echipamentele funcționează normal, chiar dacă sunt vulnerabile în fața atacurilor cibernetice.

Ce tip de malware a infectat sistemele din spitalele românești?

MD: În urma unei investigații derulate de specialiști în securitate cibernetică din cadrul CERT-RO, Cyberint și Bitdefender, s-a constatat că formele de malware responsabile de atacurile cibernetice recente asupra unor spitale din România au fost Maoloa și Phobos. Acești doi malware nu sunt o noutate absolută, Maoloa fiind prima dată descoperit în februarie 2019, iar Phobos era cunoscut încă din decembrie 2018.

ASCPD a tras un semnal de alarmă încă de la începutul anului 2019, în urma sondajului „GDPR in HEALTH România” realizat în decembrie 2018.  Astfel, ASCPD a semnalat atunci faptul că 37,44% dintre instituțiile sanitare cuprinse în analiză s-au confruntat cu incidente de securitate și cu toate acestea 73,85% din total nu au implementat un plan de reacție la incidentele de securitate. 70,26% încă foloseau adrese de email @yahoo.com sau @gmail.com în interes profesional în interiorul rețelei, expunând astfel organizația unor riscuri care pot fi evitate. Mai mult, 11,28% nu aveau implementate sisteme tehnice de protecție antivirus, cel mai des invocând lipsa fondurilor. Fiecare organizație, nu doar cele din domeniul sanitar, trebuie să implementeze un plan de răspuns la incidente de securitate prin care să identifice și să descrie rolurile și responsabilitățile echipei de răspuns în cazul unei breșe de securitate și apoi să realizeze simulări practice pentru a testa modul de reacție a angajaților în cazul unui atac cibernetic.

Securizarea datelor pacienților este importantă într-un sistem de sănătate. De ce în spitalele publice din România nu s-au luat obligatoriu măsuri pentru a proteja aceste date?

MD: Accesarea datelor pacienților este crucială pentru îndeplinirea actului medical. Astfel, în urma atacului cibernetic din iunie 2019, sute de pacienți români nu au putut beneficia de serviciile medicale în spitalele afectate, fiind invitați să revină ulterior sau încurajați să apeleze la serviciile altui spital. Recunoașterea valorii acestor date de către ministrul Sănătății este un cuțit cu două tăișuri.

Deși semnalul era orientat spre mobilizarea instituțiilor medicale în vederea prevenirii altor atacuri, atunci când afirmi că “10.000 de euro sunt nimic față de datele stocate acolo”, recunoscând că în trecut s-a optat pentru plata recompenselor solicitate de atacatori pentru decriptarea datelor, acest mesaj poate fi perceput de atacatori drept o încurajare de a continua atacurile și de a solicita recompense mult mai mari.

Recuperarea datelor, fie că este realizată de specialiști în IT sau prin achitarea recompensei solicitate de atacatori, este mult mai costisitoare decât adoptarea măsurilor de securitate necesare prevenirii unor asemenea atacuri. În totală contradicție cu mesajul ministrului Sănătății, instituțiile și companiile cu competențe în domeniul securității cibernetice, printre care CERT-RO, Cyberint și Bitdefender, sfătuiesc utilizatorii infectați “să nu plătească atacatorilor taxele de decriptare solicitate”.

Plata recompensei nu reprezintă o garanție că infractorii își vor onora promisiunea și le vor reda accesul la date și, în plus, ar putea fi țintite din nou de aceeași grupare, întrucât au deja un istoric de buni platnici. Echipa CERT-RO îndeamnă fiecare operator să raporteze astfel de incidente de securitate la numărul de telefon 1911 sau pe mail (alerts@cert.ro), cu includerea a două fișiere infectate (criptate) pentru analiză. Se recomandă să fie atașate acele fișiere într-o arhivă, protejate cu o parolă, care să fie specificată în textul mesajului.

După atacul cibernetic asupra spitalelor Ministerul Sănătății a emis o adresă prin care a informat unitățile spitalicești ce măsuri trebuie luate pentru a preveni atacurile cibernetice, recomandări emise inițial de CERT-RO. ASCPD a atras atenția că pe lângă cele recomandate de CERTRO ar mai fi nevoie de o serie de măsuri, necesar a fi implementate. Despre ce este vorba?

MD: Apreciem ca foarte importante aceste recomandări, însă atragem atenția că  prevenirea atacurilor cibernetice nu ar trebui să se limiteze la această listă, motiv pentru care am mai sublinia câteva măsuri importante: auditarea sistemelor IT în vederea identificării vulnerabilităților; implementarea unor politici clare privind prelucrarea datelor personale; criptarea datelor stocate pe dispozitivele mobile (laptop, tabletă, memorii USB) pentru
a împiedica accesarea datelor în caz de pierdere sau furt; criptarea datelor personale transmise prin e-mail; interzicerea accesării datelor de pe CD, DVD, stick-uri USB sau altele asemenea, dacă provin din surse nesigure; echipamentele de lucru care stochează date personale vor fi parolate, vor fi blocate atunci când nu vor fi utilizate (ctrl+alt+del → lock this computer); asigurarea unui sistem de management al accesului, astfel încât fiecare utilizator să se logheze la echipamentul de lucru cu user și parolă proprii.

Una dintre cele mai importante aspecte pe care nu am regăsit-o în adresa Ministerului este necesitatea instruirii personalului. Un personal instruit va fi mult mai vigilent, va identifica eventuale pericole și va cunoaște procedurile pe care trebuie sa le urmeze pentru a identifica, semnala sau limita efectele unui atac cibernetic.

Conștientizarea pericolelor în domeniul securității este o parte esențială a formării angajaților și este cel mai eficient mod de a menține companiile în siguranță, de la intruși și hackeri. Procesul de digitalizare atrage după el și metode tehnice avansate de securitate, care cresc gradul de protecție al vieții private, dar trebuie să conștientizăm în primul rând că cea mai mare vulnerabilitate în cadrul unei organizații este chiar resursa umană. Este nevoie de educație a personalului mai mult decât de investiții mari în soluții tehnice de securitate.

Dincolo de educația personalului cât este de important ca operatorul de date, în cazul spitalelor, managerii, să renunțe doar la a căuta soluții formale și să aleagă complianța la GDPR personalizând implementarea acestui Regulament pe unitatea pe care o conduce?

MD: În tot acest GDPR este vorba despre oameni, sau mai bine spus despre NOI! Nu este vorba despre creşterea birocraţiei şi despre proceduri sufocante. Este vorba despre respectul pe care trebuie să îl acordăm şi să îl obţinem unii de la ceilalţi, respect de care am uitat datorită banilor obţinuţi prin tranzacţionarea datelor personale şi a informaţiilor confidenţiale, efect direct al evoluţiei exponenţiale a tehnologiei.

Noi, ca operatori de date, trebuie să renunţăm la a mai căuta soluţii formale. Complianţa GDPR nu se obţine apăsând butonul „Print“, orice operator care alege această cale rămâne la fel de expus riscurilor. Spitalele din România sunt atacate pentru că sunt vulnerabile și este profitabil având în vedere valoarea informațiilor și caracterul sensibil și mai ales precedentele create prin plata rascumpărării accesului la date. Putem evita aceste incidente dacă în
primul rând renunțăm la mentalitatea că “mie nu mi se poate întâmpla” și investim în instruirea resurselor umane, implementând planuri și proceduri de lucru în caz de atac cibernetic și alocând fonduri pentru a impune măsuri adecvate de protecție tehnică și organizatorică.

După data de 25 mai 2018, au fost aplicate amenzi pentru neconformare în spitalele din Europa?

MD: Spitalul Haga din Olanda a fost amendat în acest an pentru neasigurarea unui grad adecvat de securitate a datelor pacienților săi., cu suma de 460.000 euro. Spitalul Barreiro din Portugalia a primit o amendă de 400.000 euro pentru incapacitatea de a asigura confidențialitatea și integritatea datelor din sistemul lor. În urma investigației s-a constatat că angajații spitalului au avut acces la datele pacientului prin profiluri false.

Participați frecvent la conferințe GDPR organizate la nivel European. Din informațiile prezentate care este gradul de implementare al GDPR în alte țări din Europa și cum stă România la acest capitol?

MD: Procentul de operatori care au adoptat și implementat principiile GDPR este greu de calculat cu exactitate, dar având în vedere că numai în domeniul public avem peste 42.000 de autorități, toate cu obligația de a fi implementat deja măsuri tehnice și organizatorice, și cunoscând sistemul sanitar din ultimii 18 ani, estimez că gradul de implementare nu a depășit procentul de 15%. Putem, în schimb, să analizăm poziția țării noastre din punct de vedere al notificării breșelor de securitate și a investigațiilor derulate de autoritățile de supraveghere europene. România este extrem de departe de media europeană în ceea ce privește plângerile privind prelucrările ilegale de date personale. De exemplu, în perioada cuprinsă între 25 mai 2018 și până în februarie 2019 la nivelul UE au fost raportate nu mai puțin de 59.000 de breșe de securitate. Campioni la acest capitol au fost olandezii, cu 15.400 breșe notificate, în timp ce România număra la acea vreme doar 270. Analizâd această situație am găsit două răspunsuri posibile: ori noi, românii, suntem un popor norocos și atacurile cibernetice ne evită, ori nu recunoaștem o breșă de securitate nici dacă ne împiedicăm de ea.

Mai mult, din Raportul European Data Protection Board, care cuprinde datele înregistrate de autoritățile de supraveghere în primele 9 luni de la aplicarea GDPR-ului, aflăm că autoritățile europene de supraveghere au deschis în total 94.622 de investigații, din care aproape 65.000 au survenit în urma notificărilor privind încălcarea datelor (a breșelor de securitate). În România s-au efectuat 460 de investigații din oficiu (69 din sesizări și 391 în urma
încălcărilor notificate autorității) și 456 de investigații dispuse în urma plângerilor persoanelor vizate, care erau aproximativ 5000.

Unul dintre motivele pentru care avem acești indicatori este bugetul Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal care este cu aproape 50% mai mic decât necesarul estimat de EDPB și în al doilea rând schema de personal a autorității care este mult subdimensionată, necesitând o suplimentare de 142%. Conform datelor oferite de reprezentantul autorității, chiar dacă în orgnigramă sunt prevăzute 85 de posturi, structura organizatorică actuală numără 34 de angajați, cu tot cu șoferi și personal TESA. Apreciez că a fost o muncă titanică să efectuezi acest număr de investigații cu un așa număr redus de persoane angajate în cadrul Autorității.