Daniela Cireasa a absolvit Facultatea de Drept, Universitatea Nicolae Titulescu, este consilier juridic din anul 2001 și Senior Partner în cadrul NeoPrivacy Romania. In 2018 a absolvit cursurile postuniversitare de protectia datelor „Protectia juridica a datelor personale” si a obtinut în iunie 2019 titlul de „Cel mai bun DPO din Romania” împreuna cu Echipa Nord Est DPO Romania la Targu Mures. Ofera consultanță în domeniul implementării Regulamentului General privind Protecția Datelor (GDPR) și este Responsabil cu protectia datelor (DPO). Cei 17 ani de activitate practica din care 4 ani in functie de conducere, au ajutat la cunoasterea mediului privat de afaceri si respectiv a activitatii departamentelor din cadrul unei societati de productie si comert, precum si schimburi intracomunitare. Este Vicepreședinte al ASCPD - Asociatia Specialistilor in Confidentililitate si Protectia Datelor și coautor al volumului "GDPR Aplicat", publicat la începutul acestui an.
Daniela Cireasa a acceptat să ofere un interviu în exclusivitate pentru cititorii dpo-NET.ro, reușind să realizeze o radiografie fidelă a tuturor provocărilor profesionale, și nu numai, din acest an, pentru Responsabilul cu Protecția Datelor din România.
Prin acest interviu i-am adresat doar două întrebări: cum a arătat agenda DPO-ului Daniela Cireașă și care au fost cele mai mari provocări cu care s-a confruntat în anul 2020?
D.C.: Deși a început în condiții de normalitate, anul 2020 avea să fie unul dintre cei mai plini de provocări ani, atât pentru DPO, cât și, în general, pentru întreaga omenire.
Dacă în 2019 ne-am concentrat pe problematici precum incompatibilitățile, poziția DPO-ului în cadrul organizației și metodele de a-și câștiga și consolida rolul stabilit de Regulament, cine este cu adevărat responsabil pentru implementarea GDPR și cine întocmește celebrul “dosar GDPR”, ce înseamnă cu adevărat măsuri tehnice și organizatorice "suficiente", anul 2020 se anunța destul de liniștit, fără mari provocări pentru DPO, concentrarea sa îndreptându-se către formarea profesională continuă în domeniu. Așa a debutat și anul meu, cu participarea în luna ianuarie la CPDP 2020 la Bruxelles (https://www.cpdpconferences.org/news/cpdp2020-full-program-available ).
Perspectiva mea profesională, din care scriu aceste rânduri, este una diversă, ca DPO extern, consultant în protecția datelor personale, co-autor al cărții “GDPR Aplicat”, dar și vicepreședinte al Asociației Specialiștilor în Confidențialitate și Protecția Datelor (https://ascpd.ro/). Fiecare dintre aceste roluri a presupus în 2020 foarte multă muncă de voluntariat și orientare către aducere de plus valoare prin articole, ghiduri, proceduri, webinare gratuite și conferințe online prin intermediul cărora am încercat să dau o mână de ajutor operatorilor si profesioniștilor în domeniu, dar, mai ales responsabililor cu protecția datelor personale, care au fost copleșiți în aceasta perioadă de noianul de schimbări și situații cu care nu s-au mai confruntat vreodată. În ianuarie 2020 am lansat, împreună cu Daniela Simionovici, Cătălina Lungu și Marius Florian Dan, volumul “GDPR Aplicat. Instrument de lucru pentru implementarea Regulamentului 679/2016”, carte care se adresează responsabililor cu protecția datelor personale dar și operatorilor sau persoanelor împuternicite.
Cea mai mare provocare, pentru noi toți, a venit în luna martie, o dată cu starea de urgență, când mulți dintre noi, DPO externi, am fost puși în situația de a suspenda contractele de servicii.
Odată cu starea de urgență a apărut provocarea educației online, procedurile privind școala online făcându-se anevoios, în totală nesiguranță din punct de vedere cibernetic. Am publicat împreună cu ceilalți co-autori ai “GDPR Aplicat” un set de recomandări pentru școala online (https://dpo-net.ro/specialistii-in-protectia-datelor-personale-sar-in-ajutorul-cadrelor-didactice-implicate-in-invatamantul-on-line/?cat=106), punând accentul pe securitatea prelucrărilor de date online, în mod special ținându-se seama că majoritatea persoanelor vizate erau minori. Demersul nostru a fost ulterior susținut și de către ASCPD prin “Scrisoarea deschisă adresată ministerului educației și cercetării privind limitarea accesului la educație al elevilor din Romania” atunci când s-a solicitat consimțământul părinților și declarații pe propria răspundere ale elevilor, atât la evaluarea națională cât și la bacalaureat (https://ascpd.ro/2020/06/17/ascpd-transmite-o-scrisoare-deschisa-adresata-ministerului-educatiei-si-cercetarii-privind-limitarea-accesului-la-educatie-al-elevilor-din-romania/), dar și prin reacția la cuvântul “bazaconie” folosit de fostul prim ministru atunci când a răspuns afirmației că profesorii invocă GDPR-ulca să evite lecțiile online. În reacția menționată am prezentat 10 situații în care procesul de teleeducație din România încalcă Regulamentul UE 2016/679, generând riscuri considerabile la adresa drepturilor și libertăților fundamentale ale tuturor actorilor implicați în învățământul online. Apreciez, din experiența proprie cu școala online, că lucrurile s-au mai îmbunătățit odată cu începerea anului școlar în septembrie, dar nu radical și încă se mai produc incidente. Amintesc cu acest prilej că a fost publicată o metodologie privind învățământul online, însă aceasta transferă întreaga responsabilitate a securizării cursurilor către unitățile de învățământ și profesori, iar mai nou, prin celebra declarație solicitată părinților și copiilor privind înregistrarea orelor online, răspunderea se transferă parțial și către părinți. La nivelul unităților de învățământ este o adevărată provocare pentru responsabilul cu protecția datelor deoarece nu se pun la dispoziție resurse materiale suficiente pentru măsurile pe care acesta le-ar recomanda. Aș adăuga aici și faptul că mulți dintre DPO de școală sunt profesori, neavând pregătirea necesară și nici suportul pentru îndeplinirea acestui rol.
În aprilie, datorită intensificării activității ONG-urilor de strângere de fonduri pentru acordarea de ajutor pe timpul pandemiei celor care aveau nevoie, am elaborat, împreună cu colegii din ASCPD, un Ghid destinat ONG-urilor (https://ascpd.ro/2020/04/27/ascpd-a-publicat-un-ghid-destinat-ong-urilor-implicate-in-campanii-de-strangere-de-fonduri-in-perioada-pandemiei-covid-19/). Scopul Ghidului a fost și este acela de a oferi celor implicați în activitatea de strângere de fonduri, un instrument cu ajutorul căruia să se asigure că respectă dreptul fundamental al persoanelor vizate la protecția datelor cu caracter personal, cu precizarea că respectarea prevederilor Regulamentului 679/2016 nu se suspendă în nicio situație, nici pe timp de pandemie, contrar celor auzite de multe ori anul acesta.
Începând cu luna mai a demarat organizarea de webinare și conferințe online, primele la care am participat fiind “Provocările procesului de cartografiere” (https://dpo-net.ro/participa-la-webinarul-dpo-tools-12-mai-2020-provocarile-procesului-de-cartografiere/?cat=67), prezentarea mea fiind axată pe cartografierea datelor personale în domeniul resurselor umane, iar următorul eveniment a avut un subiect îndelung comentat anul acesta: “Termoscanarea și implicațiile asupra relațiilor de muncă” (https://dpo-net.ro/dpo-talks-21052020-webinar-termoscanarea-implicatiile-asupra-relatiilor-de-munca/?cat=67). Tot în cursul lunii mai 2020 am elaborat și publicat gratuit o procedură privind termoscanarea (https://dpo-net.ro/document-gratuit-procedura-controlul-temperaturii-angajatilor/?cat=58), în contextul în care apărea legislație nouă aproape zilnic, cea mai mare provocare pentru operatori dar și pentru DPO fiind aceea că termoscanarea nu trebuie să se facă cu prelucrare de date personale, lucru aproape imposibil în practică, deoarece majoritatea locurilor în care se face/făcea termoscanarea sunt amplasate la intrarea în unitate, deci supravegheate video și, dacă erau depistați angajați cu temperatura peste 37,3 grade, aceștia erau direcționați către medicul de familie, înregistrându-se în evidențele angajatorului motivul absenței acestora. De asemenea, DSP-urile județene, cu ocazia verificării îndeplinirii acestei obligații, solicitau dovada măsurării temperaturii, dovadă care implica, de cele mai multe ori, prelucrarea de date personale. Așadar, rolul DPO-ului în cazul termoscanării a fost unul deosebit de dificil, cadrul legal în permanentă modificare, presiunea persoanelor vizate (să ne amintim de CIP-puri, sârmele din măști, 5G și alte fakenews din perioada aceea), managementul superior care încerca să-și protejeze business-ul, toate acestea făcând misiunea DPO-ului foarte grea. Am recomandat la momentul respectiv formarea unei comisii din care să facă parte atât managementul cât și responsabilul cu sănătatea și securitatea în muncă, medicul de medicina muncii, juristul și DPO-ul, comisie care să gestioneze situația în cele mai bune condiții posibil.
În luna iunie, pe fondul solicitării consimțământului în procesul de educație dar și în procesul termoscanarii, am scris, împreună cu Marius Dumitrescu, articolul “De unde provine falsa supremație a consimțământului ca temei legal”, manifestându-ne îngrijorarea că, după 2 ani de la punerea în aplicare a GDPR, încă se mai discută întâi de consimțământ și abia apoi se verifică existența unui alt posibil temei de prelucrare a datelor personale. Concluzia a fost că această confuzie provine din vechea ierarhie din Legea 677/2001, lege în care consimțământul era considerat principalul temei al prelucrării, operatorii scăpând din vedere că situația s-a schimbat o dată cu apariția Regulamentului și a ghidului privind consimțământul.
Luna iulie a adus două noi evenimente online în cadrul cărora am prezentat prelucrarea datelor personale în cazul sănătății și securității în muncă (https://www.youtube.com/watch?v=6FpbUTqkmkE), dar și a medicinei muncii (https://www.youtube.com/watch?v=6XdDWfsenjM&t=16727s), prezentări care s-au concretizat într-un articol apărut în numărul trei al Revistei pentru protecția și securitatea datelor cu caracter personal. De ce SSM și MM? Deoarece am întâlnit cazuri în care încă nu se înțelege calitatea de persoana împuternicită sau operator asociat a responsabilului extern cu SSM și a medicului de medicina muncii, încă nu se înțelege că volumul de date prelucrat de către aceștia este unul impresionant, iar incidentele de securitate sunt destul de frecvente. De asemenea, am ales acești doi actori deoarece sunt deosebit de importanți în perioada pandemiei pentru activitatea oricărui operator de date personale. Una dintre ultimele provocări în calitate de DPO a fost aceea a unui operator care a declarat că responsabilul extern de SSM este operator independent și că nu au niciun fel de relație conform GDPR.
Tot luna iulie a adus, de data aceasta pentru toți operatorii de date, una dintre cele mai mari provocări din istoria protecției datelor personale: invalidarea Privacy Shield cu Statele Unite.
16 iulie 2020. O dată de la care aproape toți operatorii de date personale din România ar fi trebuit să-și reconsidere soluțiile de tip website, găzduire e-mail, servicii de newsletter, cloud, conturi pe rețele de socializare, cookie-ului de analiză, remarketing, aplicații, găzduire de baze de date și altele. Invalidarea Scutului de confidențialitate a avut ecou în rândul specialiștilor în protecția datelor din întreaga lume, însă, cei afectați direct, respectiv operatorii de date personale și persoanele vizate, nu par a fi la curent cu această decizie sau, în orice caz, nupar a conștientiza efectele ei.
Operatorii ar putea spune că ei nu fac niciun transfer de astfel de date către SUA, uitând să analizeze furnizorii de servicii de tip newsletter, spre exemplu, sau categoriile de cookie instalate pe website-ul companiei. Transferurile de acest tip sunt frecvente și mulți dintre operatori le-au făcut și încă le fac inconștient. Menționez aici lipsa acordurilor încheiate cu persoanele împuternicite chiar și anterior Deciziei de invalidare a scutului de confidențialitate sau utilizarea încă frecventă a adreselor de e-mail de tip yahoo sau gmail în scop profesional. Revenind la problematica ridicată de către Decizie, apreciez că efectele acesteia nu sunt cunoscute încă nici de către marea masă a operatorilor și nici de către persoanele vizate. Mai multe detalii despre această decizie puteți citi în articolul “Impactul invalidării Privacy Shield și posibile soluții pentru operatorii de date personale” (https://dpo-net.ro/impactul-invalidarii-privacy-shield-si-posibile-solutii-pentru-operatorii-de-date-personale/?cat=36).
Deși am recomandat operatorilor din Romania să apeleze la specialiști în domeniul protecției datelor personale, nici pentru aceștia misiunea de a convinge operatorii să renunțe la soluții din SUA în favoarea altora din UE, nu a fost deloc ușoară. Anul acesta am avut ocazia să moderez evenimentul “Schrems II- Avem soluții?” (https://dpo-net.ro/webinar-dpo-talks-schrems-ii-avem-solutii-02-11-2020/) în cadrul căruia am identificat soluții românești atât pentru newsletter, platforme online, plata online, cloud, găzduire și multe altele, așadar am încercat să facem misiunea DPO-ului mai ușoară, oferindu-i instrumente alternative celor din Statele Unite.
În luna septembrie am prezentat, în cadrul Conferinței “Protecția datelor personale. Impactul noilor tehnologii și dreptul” desfășurată în cadrul «International Summer School 2020» ediția a XIII-a , desfășurată la Târgu Mureș, lucrarea privind invalidarea Privacy Shield, lucrare ce a devenit ulterior subiectul unui articol publicat.
Luna octombrie a adus două declarații nefericite pentru protecția datelor personale și, pe cale de consecință, pentru poziția DPO-ului în organizații, dar și în mentalul celor din jur: termenul de “bazaconie” folosit de către fostul premier (https://ascpd.ro/2020/10/03/ascpd-isi-manifesta-ingrijorarea-fata-de-utilizarea-termenului-bazaconie-in-declaratiile-publice-ale-premierului/), și cel de “eșafodaj complicat”, folosit de către un europarlamentar român la adresa Regulamentului privind protecția datelor personale. Astfel de declarații nu fac deloc mai ușoară munca DPO-ului, ba dimpotrivă.
Lunile octombrie și noiembrie s-au concentrat, în ceea ce mă privește, pe telemuncă, provocările aduse de aceasta și recomandările pentru operatori, angajați și DPO, concretizând aceasta activitate atât prin participarea la evenimente online cu acest subiect (https://neoprivacy.ro/webinar-digitalizarea-beneficii-provocari-legate-de-telemunca-30-10-2020/), cât și prin scrierea de articole (https://dpo-net.ro/telemunca-si-protectia-datelor-personale-in-contextul-digitalizarii/?cat=106) și publicarea, împreună cu colegii din Neoprivacy, a unei Proceduri gratuite privind munca în afara sediului angajatorului (https://neoprivacy.ro/procedura-privind-munca-in-afara-sediului-angajatorului-gratuit/).
Reglementată de Legea 81/2018 și impusă în viața noastră mai repede decât ne-am fi așteptat de către pandemia Covid 19, telemunca, dar și munca la domiciliu au devenit o realitate tot mai prezentă. Este evident că viitorul se îndreaptă către digitalizare și activități preponderent online în toate domeniile vieții noastre, inclusiv în ceea ce privește munca de la distanță, în alte locații decât sediul angajatorului dar, o dată cu ea, apar noi provocări, atât pentru angajați, cât și pentru angajatori și, evident, pentru DPO.
Conform articolului 4 alin. 3 din Legea 81/2018, angajatorii pot verifica activitatea angajaților care lucrează prin telemuncă în condițiile și în modalitatea concretă stabilite prin Regulamentul intern, contractul individual sau colectiv de muncă, după caz. Așadar, condițiile și modalitățile efective de monitorizare trebuie stabilite în mod transparent anterior începerii activității de telemuncă.
Recomand ca înainte de a pune în aplicare orice formă de monitorizare a angajaților, angajatorul să efectueze o analiză a gradului de imixtiune în viața privată a angajatului, a riscurilor pentru drepturile și libertățile acestuia șisă-și adapteze politicile și procedurile la legislația internă și la cea a Uniunii Europene, la recomandările privind prelucrarea datelor personale la locul de muncă, la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în materie dar și la amenzile aplicate până acum pentru monitorizarea excesivă a angajaților.
Este de menționat și în acest caz rolul Responsabilului cu protecția datelor personale în întocmirea dar și monitorizarea respectării acestei proceduri. Apreciez că riscul apariției unui incident de securitate este cu mult mai ridicat decât în condițiile muncii normale, de la birou, așa că se impun măsuri tehnice și organizatorice mai stricte. Această temă este tratată pe larg într-un articol din numărul patru al Revistei române pentru protecția și securitatea datelor cu caracter personal, scris împreună cu Daniela Simionovici.
În luna noiembrie ne-a pregătit o surpriză și o provocare și mai mare pentru noi, Responsabilii cu protecția datelor personale: proiectul de lege privind profesia de DPO (https://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2020/12/20b653FG.pdf). Un proiect de lege complet eronat, căruia i s-au adus critici atât de către ASCPD (https://ascpd.ro/2020/11/12/ascpd-contesta-continutul-si-modul-de-legiferare-ales-pentru-organizarea-profesiei-de-responsabil-cu-protectia-datelor-in-romania/), de către avocați (https://www.juridice.ro/706312/nici-gdpr-nu-e-pentru-oricine-opinie-fata-de-un-proiect-de-lege-si-fata-de-punctul-de-vedere-al-unbr.html ), dar și de către mediul de business, profesori universitari, și, în general, de majoritatea celor specializați în domeniul protecției datelor. Proiectul de lege amintit nu numai că încalcă legislația internă, dar și Regulamentul UE 679/2016, afectând dramatic rolul Responsabilului cu protecția datelor personale așa cum a fost el stabilit de către GDPR. De asemenea, prin proiectul de lege se stabilesc atribuții noi pentru Autoritatea de supraveghere, care nu a fost consultată anterior depunerii lui.
Deși speram că luna decembrie va fi, în sfârșit, una liniștită, se pare că este doar liniștea dinaintea unei noi furtuni, deoarece zilele trecute a fost depus un nou proiect de lege care impactează activitatea Responsabililor cu protecția datelor personale, de data aceasta din domeniul educației: supravegherea audio-video în sălile de clasă (http://www.cdep.ro/proiecte/2020/600/70/8/pl888.pdf). Proiectul este la fel de plin de încălcări ale legislației în vigoare (internă, dar și europeană), neținând cont nici de jurisprudența în materie.
Apreciez că persoanele vizate încep să-și cunoască drepturile, anul acesta am avut mai multe solicitări de ajutor ca niciodată pentru formularea de cereri pe dreptul de acces, numai în ultima lună având 3 (toate pentru primirea de mesaje prin poștă sau sms în cursul campaniei electorale).
Anul acesta a adus cu sine numeroase sancțiuni ale încălcării Regulamentului aplicate atât în Europa cât și în România. Am tratat pe larg aceste sancțiuni împreună cu Marius Dumitrescu și Daniela Simionovici în numerele 2,3 și 4 ale Revistei române pentru protecția și securitatea datelor cu caracter personal. Ceea ce este de subliniat e paleta largă a încălcărilor sancționate de către Autoritatea de supraveghere din România, printre care amintesc lipsa implementării de măsuri tehnice și organizatorice, lipsa de cooperare, lipsa notificării incidentelor de securitate, lipsa de răspuns la cererile persoanelor vizate, lipsa de ducere la îndeplinire a măsurilor corective dar și încălcarea principiilor din GDPR. Este de menționat una dintre cele mai mari amenzi aplicate vreodată de către autoritatea română, cea dată Băncii Transilvania, publicată în cursul lunii decembrie 2020 și care scoate în evidență importanța covârșitoare a instruirii angajaților, dincolo de măsurile tehnice de securitate implementate (https://www.dataprotection.ro/?page=Comunicat_17_12_2020&lang=ro ). Până la urmă, așa cum s-a dovedit în nenumărate rânduri, angajații sunt cea mai mare vulnerabilitate și cred că anul 2021 ar trebui să fie despre conștientizare și instruiri repetate ale personalului.
Apreciez în mod deosebit faptul că Autoritatea de supraveghere a întocmit și publicat Ghidul cu recomandări pentru asociațiile de proprietari (https://www.dataprotection.ro/?page=Prelucrarea_datelor_personale_de_catre_asociatiile_de_proprietari&lang=ro ), acestea fiind printre cei mai sancționați operatori.
Anul 2020 a fost o provocare pentru întreg mediul economic, mulți operatori restrângându-și activitatea și renunțând, printre primele lucruri, la “moftul” numit GDPR, acest fapt afectând activitatea multor DPO externi.
În concluzie, cuvintele cheie pentru activitatea DPO-ului în anul 2020 sunt: provocare continuă, voluntariat, digitalizare, rol cheie în organizație, conștientizarea importanței datelor personale de către operatori și persoanele vizate.
De la anul 2021 cred că Responsabilii cu protecția datelor își doresc recomandările Comitetului European pentru Protecția Datelor Personale în urma invalidării Privacy Shield, ghidul pentru operatorii asociați și persoanele împuternicite dar, în primul rând, întoarcerea la normalitate, deși ea nu va mai fi niciodată la fel, ci vom fi confruntați cu o normalitate redefinită și marcată de cu totul alte repere decât cele cu care am fost obișnuiți.
Din punctul de vedere al activității Asociației Specialiștilor în Confidențialitate și Protecția Datelor, anul 2021 se anunță unul plin, debutând în luna ianuarie cu organizarea Conferinței Naționale de Confidențialitate și protecția datelor PRIVACY ROMANIA 2021 (https://privacyromania.ro/).
