Cei doi ani care au trecut de la implementarea GDPR nu au reprezentat pentru noi doar provocari, ci au introdus si oportunitati de a invata lectii valoroase. Am intrebat specialisti precum Bogdan Manolea, Serban Popa, Ralucai Puscas, Stefan Iancu, Roxanei Mitroi sau Marius Dumitrescu despre aceste lectii pe care companiile, dar si specialistii in protectia datelor personale, le-au invatat in aceasta perioada si va invitam sa cititi ce ne-au raspuns.

Din perspectiva lui Bogdan Manolea, legal expert, “pentru firmele care chiar doresc sa fie compliant cu GDPR si le pasa de datele personale ale clientilor sau utilizatorilor, lectia principala este ca e un proces mult mai anevoios si mai de durata (pentru mentinerea conformitatii), mai ales daca business-ul este intr-o zona in care trebuie sa fii extrem de flexibil”.

Serban Popa, consultant GDPR la Unity Solutions, declara ca “e greu de spus pentru altii, dar, in privinta mea, am invatat si am repetat: nimeni nu este matur in acest domeniu; trebuie sa analizam punctual in functie de situatie si sa adaptam in functie de risc, de costul investitiei dar, mai ales, cu gandul primar ca protectia persoanei vizate este pe primul loc”.

In opinia Ralucai Puscas, avocat asociat la Filip & Company, “GDPR a educat consumatorii si populatia in general, astfel incat acum persoanele sunt mult mai atente la modul in care companiile le prelucreaza datele. Amenzile au jucat un rol important si exista un proces continuu de invatare pe baza spetelor care apar si a reactiei autoritatilor din spatiul UE. Ne putem astepta deci, ca aspectele legate de privacy sa fie analizate din ce in ce mai indeaproape de consumatori atunci cand instaleaza aplicatii pe telefoane mobile sau utilizeaza diverse produse digitale, conformitatea cu GDPR putand deveni chiar un diferentiator de business pentru companii”.

Specialistul mai adauga: “Alte invataminte pot fi desprinse daca ne uitam la motivele pentru care autoritatea din Romania, dar si cele la nivel european, au aplicat sanctiuni pana acum, intre acestea aparand in mod recurent neimplementarea masurilor tehnice si organizatorice adecvate, care sa asigure securitatea datelor cu caracter personal, lipsa sau nevalabilitatea temeiului legal al prelucrarii ori nerespectarea drepturilor persoanelor vizate. Acestea sunt doar exemple si poate, din perspectiva companiilor, o buna ocazie de a reverifica modul in care au fost implementate anumite cerinte, in cadrul programului de conformitate in derulare”.

 Stefan Iancu, consultant GDPR in cadrul companiei iPrivacy, afirma ca: “Cea mai importanta lectie care trebuie invatata este aceea ca asigurarea conformarii trebuie sa aiba ca scop foarte clar protejarea persoanele fizice – nu se rezuma la formalitati, proceduri si documente, este un efort de echipa – ca responsabilitatea apartine fiecarui membru al organizatiei si ca protectia datelor trebuie sa devina cat mai curand o parte importanta a culturii organizationale a fiecarui operator. Si ca de obicei, seriozitatea cu care este tratata protectia datelor personale in organizatie este egala cu tonul, mesajul, pe care il da top managementul”.

 Din punctul de vedere al Roxanei Mitroi, avocat in cadrul bpv GRIGORESCU STEFANICA, “probabil ca una dintre cele mai importante lectii pe care jucatorii in domeniu au aflat-o a fost aceea ca fiecare caz in parte are specificul sau si trebuie tratat cu atentie sporita. Este cert faptul ca documente cu aplicabilitate generala nu pot cuprinde aspectele specifice fiecarui domeniu in parte si nu pot acorda o protectie sporita business-ului, de aceea mereu se recomanda o analiza particulara asupra activitatii fiecarei companii in parte, cartografierea fluxurilor de date si a proceselor, identificarea gap-urilor existente, ca abia apoi sa se recurga la redactarea politicilor si documentelor necesare si la implementarea efectiva a acestora. In orice caz, recomandarea noastra mereu a fost aceea de a trata in mod individual si distinct activitatile de prelucrare si de a analiza de la caz la caz gradul de conformare a fiecarei entitati implicate in proces”.

Marius Dumitrescu, specialist GDPR, constata ca, “in ultimele luni, de cand a fost recunoscuta oficial pandemia Covid -19, s-a vorbit despre GDPR mai mult decat in toata perioada de cand a intrat in vigoare Regulamentul UE 679/2016 si este trist ca a fost nevoie de acest Coronavirus ca sa-i acordam atentia pe care o merita.

Societatea in care traim s-a schimbat, fiind supusa la unul din cele mai dificile teste de stres. Frica este cea care a obligat societatea noastra sa se adapteze si sa se maturizeze fortat, facand, in primul rand, un salt mare catre digitalizare. Vorbim astazi mai mult ca niciodata despre tele-munca, tele-medicina, tele-educatie si, mai ales, despre stirile false.

Trebuie sa realizam si ca toata aceasta digitalizare, pe repede inainte, vine la pachet cu asumarea unor riscuri de care mi-as dori sa fim constienti inca de la inceput.

Nu cred ca suntem pregatiti inca sa imbratisam digitalizarea si sa ne folosim la maxim de beneficiile acesteia. In urma recomandarilor autoritatilor din Romania, mai multe companii au decis sa accepte, de pe o zi pe alta, ca angajatii sa lucreze de acasa. Din punct de vedere legal eram pregatiti, legislatia romana avea prevederi clare privind tele-munca si cele mai multe firme au semnat acum cu fiecare angajat doar un act aditional la contractul de munca, pentru a indeplini aceasta formalitate birocratica. Foarte putine firme au investit in securizarea echipamentelor si a cailor de comunicare, alegand deseori solutiile cele mai rapide si ieftine, utilizand de cele mai multe ori echipamentele proprii ale angajatilor.

Revenind la domeniul protectiei datelor, chiar daca DPO-ul este captiv intre obligatiile legale impuse de legile organice, care pot limita drepturile persoanelor si principiile si obligatiile GDPR, exista, in opinia mea, o reteta pentru a asigura un echilibru intre toate aceste reglementari:

1. Implicarea DPO-ului. El este specialistul care astazi poate sa consilieze si sa ghideze organizatia in respectarea GDPR si pastrarea acestui echilibru cu obligatiile legale si interesele comerciale.
2. Respectarea celor sapte principii fundamentale ale GDPR. Aceste principii trebuie sa devina o realitate, trebuie sa fie implementate in orice fel de procedura, ca niste filtre care trebuie aplicate inainte de a lansa orice tip de document, orice fel de procedura.
3. Informarea persoanelor vizate. Este foarte usor sa investim in aceasta informare prealabila si sa obtinem, practic, o implicare si motivarea acestor persoane, pentru ca, in fond, toate aceste proceduri restrictive sunt in interesul lor, al protectiei datelor lor cu caracter personal.
4. Instruirea persoanelor si obtinerea de garantii adecvate. Trebuie sa fim foarte atenti atunci cand datele angajatilor nostri, sau datele clientilor nostri, datele vizitatorilor nostri sunt prelucrate de catre imputernicitii nostri ca operatori si sa ne asiguram ca sunt implementate masuri tehnice si organizatorice de protectie si securitate a acestor date personale pe tot procesul de prelucrare.
5. Evaluarea nivelului de prelucrare a datelor (de exemplu, daca este excesiv) si identificarea unor metode mai putin intruzive de prelucrare a datelor personale, fara a creste birocratia. Sa nu uitam ca DPO-ul este cel care poate evalua daca discutam de un nivel excesiv de prelucrare a datelor, trebuie sa incercam sa limitam inscrisurile, astfel incat sa nu crestem birocratia doar de dragul de a ne acoperi cu documente justificative privind respectarea acestei legi. Respectarea tuturor celorlalte principii GDPR s-ar face mult mai usor daca principiul minimizarii ar fi respectat intocmai si pun accent mai ales pe acest lucru, deoarece noi, romanii, companiile romanesti, institutiile statului am ridicat birocratia aproape la nivel de traditie. Nu tot ce e mult e si bun, un singur document bine intocmit si cu responsabilitate ma protejeaza la fel de bine ca zece documente pline de date personale nefolositoare, dar colectate pe sistemul <<sa fie>>.”

Marius Dumitrescu concluzioneaza ca aceasta reteta nu se aplica exclusiv in aceasta perioada de pandemie, cele cinci recomandari fiind aplicabile oricarei organizatii care isi propune in urmatorul an sa isi adapteze cultura organizationala si sa imbratiseze principiile GDPR.

Vă invităm marți, 12 Aprilie 2022, de la ora 17, să participați ONLINE la lansarea cărții "SECURITATEA REȚELELOR ȘI A SISTEMELOR INFORMATICE. IMPLEMENTAREA DIRECTIVEI NIS ÎN ROMÂNIA" a autorilor Marius Dumitrescu și Daniela Simionovici.

Acest proiect editorial apărut în colecția Științe Juridice la Editura Universitară, unic pe piața din România, se adresează operatorilor de servicii esenţiale, furnizorilor de servicii digitale şi responsabililor cu implementarea NIS la nivelul entităţilor vizate de prevederile Directivei NIS (energie, transport, sectorul bancar, domeniul medical, infrastructuri ale pieței financiare, infrastructură digitală, furnizarea și distribuirea de apă potabilă, piețe online, motoare de căutare online și servicii de cloud computing).

Scopul acestei cărți este de a-i ajuta pe cei vizaţi nu doar să implementeze prevederile Directivei, ci să înţeleagă importanţa acesteia şi, mai ales, faptul că serviciile esenţiale pe care le furnizează au nevoie de o protecţie deosebită nu pentru faptul că nerespectarea Directivei ar atrage după sine amenzi, ci pentru faptul că orice perturbare în furnizarea serviciilor esenţiale se poate traduce în disfuncţionalităţi grave la nivel comunitar şi chiar societal.

Participanții la evenimentul de lansare vor primi un discount de 10% pentru achiziția cărții. Preț întreg: 150lei / Preț special de lansare: 135lei  Transportul prin curier se calculează suplimentar.

Puteți plasa chiar acum o precomandă și veți primi cartea imediat după lansare. 

RĂSFOIEȘTE CUPRINSUL CĂRȚII | DESPRE AUTORI | CUVÂNT ÎNAINTE | INTRODUCERE

Titlu: Securitatea reţelelor şi a sistemelor informatice. Implementarea directivei NIS în România

• ISBN: 978-606-28-1430-4
• Format: Tipărit  
• Pagini: 452
• Autori: Marius DUMITRESCU, Daniela SIMIONOVICI
• Publicat de: Editura Universitară, Colecţia Ştiinte juridice
• Data aparitiei: 2022

TRANSMISIUNE LIVE - LANSARE

Lansarea acestui proiect editorial se va face online, marți 12 aprilie 2022 începând cu ora 17:00, printr-o transmisiune LIVE pe Facebook, Linkedin, Youtube, Conferinte.ro si dpo-net.ro  la care vor lua parte mai mulți invitați speciali.

DESPRE ACEST PROIECT EDITORIAL

Ne îndreptăm spre a treia aniversare a datei de 25 mai, ca punct de plecare în aplicarea prevederilor Regulamentului European 679/2016, normă legislativă europeană care s-a impus în memoria colectivă ca fiind cea care prevede aplicarea unor amenzi neegalate de nicio altă lege, la nivel mondial, în special din cauza faptului că unul dintre reperele în stabilirea cuantumului acestora este reprezentat de un procent din cifra de afaceri la nivel mondial a operatorului sancționat.

Regulamentul UE 679/2016, cunoscut de noi toți sub numele de GDPR, a intrat în vigoare în 2016, în urmă cu cinci ani, dar se aplică doar din 25 mai 2018, după o perioadă de grație de doi ani, pe care majoritatea țărilor europene, inclusiv România, nu au folosit-o pentru a lansa campanii de educație pentru persoanele vizate și operatorii.

În România, GDPR a intrat brusc în viața noastră printr-un bombardament al consimțămintelor, lansat de operatori și împuterniciții acestora din dorința de a obține rapid conformitatea cu aceste noi reglementări legislative. Din păcate, chiar și astăzi există operatori români care folosesc, de exemplu, consimțământul ca bază legală pentru prelucrarea datelor de sănătate ale persoanelor internate într-un spital, de unde deduc faptul că Responsabilul cu protecția datelor nu și-a câștigat încă locul pe care îl merită în organizație și recomandările sale încă nu sunt luate în considerare, deoarece prelucrarea datelor în sistemul sanitar este reglementată specific și NU este necesară obținerea unui alt consimțământ pentru prelucrarea datelor personale.

În luna mai 2018 se estima că 20% dintre operatorii europeni începuseră un program pentru obținerea conformității GDPR. Acest procent a crescut valoric în mod semnificativ în ultimii trei ani, fiind estimat astăzi la peste 60%, dar, în același timp, îngrijorează, din ce în ce mai mult, calitatea conformității obținute la nivel european. Conform studiilor făcute de specialiști, în 2019 au fost deja create primele 500.000 de roluri de DPO, fără a fi modificate organigramele și fără a fi asigurate și garantate resursele necesare pentru ca un DPO să își poată îndeplini cu succes acest rol. Consider că operatorii de date cu caracter personal trebuie să nu mai caute soluții de formă, de fațadă și să înțeleagă că această mult dorită conformitate GDPR nu se realizează prin apăsarea butonului „Print” și că oricine alege această cale rămâne la fel de expus riscurilor, ca oricare alt operator care decide să ignore GDPR.

În ultimii trei ani, strategia de marketing și vânzări a multor companii de consultanță GDPR s-a bazat pe „crearea panicii”, folosind marketingul înșelător, care accentua, în primul rând, dimensiunea astronomică a amenzilor, în loc să promoveze nevoia de instruire a personalului. Plătim în continuare pentru campaniile de marketing din acești trei ani care au vândut conformitatea “de fațadă”, fără a include serviciile specializate ale unui responsabil cu protecția datelor.

Sper că într-un final vom înțelege că în tot acest GDPR este vorba despre oameni, sau mai bine spus despre NOI! Nu este vorba despre creşterea birocraţiei şi despre proceduri sufocante. Este vorba despre respectul pe care trebuie să îl acordăm şi să îl obţinem unii de la ceilalţi, respect de care am uitat datorită, în principal, avantajelor obținute prin utilizarea tehnologiilor bazate pe tranzacționarea datelor cu caracter personal și a informațiilor confidențiale.

În afacerea mea, ca angajator, influențez direct și decid modalitățile prin care sunt procesate datele cu caracter personal. Dar, ca persoană fizică, atunci când navighez pe internet, când merg pe stradă, la un supermarket sau mă cazez la un hotel am așteptarea naturală de a cunoaște cine, de ce și ce date personale sunt prelucrate în ceea ce mă privește. Chiar și după acești trei ani, acest lucru nu se întâmplă aproape niciodată și am încetat să mai cred că ceva poate fi gratuit, dându-mi seama că în aceste situații plătesc de fapt  cu datele mele personale, care au devenit o monedă de schimb foarte valoroasă.

Din punct de vedere personal, cea mai mare provocare pentru companii în procesul de obținere și menținere a conformității GDPR rămâne lipsa unei culturi generale a responsabilității în rândul angajaților asupra confidențialității datelor. Această deficiență poate fi substanțial corectată prin programe de instruire cu privire la importanța protecției datelor, în conformitate cu practicile generale și politicile specifice activității companiei. Responsabilizarea angajaților din perspectiva protecției datelor cu caracter personal va adăuga valoare companiei. Un angajat conștient și informat este un angajat vigilent care acționează responsabil, riscurile specifice erorii umane se diminuează semnificativ, în timp ce eficiența muncii crește. Mai mult, identificarea rapidă a posibilelor breșe de securitate și respectarea procedurilor de răspuns la incidente vor reduce la minimum pierderile reputaționale și financiare ale companiei.

Persoana vizată a rămas cea mai mare provocare pentru întreg domeniul protectiei datelor din România, deoarece, din cauza lipsei educației populației în acest domeniu al protecției datelor, Autoritatea de Supraveghere și întreg corpul profesional de specialiști se confruntă cu solicitări nejustificate și insuficient documentate privind stergeri selective sau rectificari neîntemeiate a datelor personale. Cu siguranță, aceste solicitări nu sunt soluționate întotdeauna în favoarea persoanei vizate, existând mai multe reglementări specifice în ceea ce privește termenul de retenție și posibilitățile de restricționare și condiționare a accesului la date.

Gardianul modului în care sunt respectate confidențialitatea și mecanismele de protecție a datelor cu caracter personal rămâne Responsabilul cu protecția datelor (DPO), această profesie „tânără”, care probabil se confruntă cu una dintre cele mai mari provocări profesionale, datorită caracterului general al Regulamentului (UE) 2016/679 și a lipsei unor repere unitare pentru interpretarea și punerea sa în aplicare.

Modul în care această nouă funcție de DPO a fost tradusă în limba română, înlocuind termenul de „ofițer” cu „responsabil” este o eroare cu efecte pe termen lung, deoarece induce greșit ideea că responsabilitatea stă pe umerii acestei persoane, făcând să fie și mai greu de conștientizat faptul că responsabilitatea conformității este în permanență a managementului operatorului și că rolul Responsabilului cu protecția datelor este de a susține și de a monitoriza acest proces și nu răspunde efectiv de implementare sau de consecințele neimplementării GDPR în entitate.

Dacă ne oprim asupra obligațiilor operatorilor publici din România de a desemna un responsabil cu protecția datelor, conform datelor furnizate de Autoritatea de Supraveghere, constatăm că doar o parte din aceste instituții publice și-au notificat decizia de numire a unui DPO, aproximativ 2000 de notificări fiind înregistrare din partea acestora, restul aparținând operatorilor din domeniul privat. Dacă luăm în considerare că în România avem aproximativ 20,000 de instituții publice, reiese un grad de conformare de doar 10% în privința respectării obligațiilor conform articolului 37 din Regulament, restul de 90% alegând asumat să nu ducă la îndeplinire această obligație legală.

În ultimul an, societatea în care trăim s-a schimbat, fiind supusă unuia dintre cele mai dificile teste de stres. Frica este cea care a forțat societatea noastră să se adapteze și să se maturizeze forțat, făcând, în primul rând, un mare salt spre digitalizare. Astăzi vorbim mai mult ca oricând despre telemuncă, telemedicină, tele-educație și, mai ales, despre știri false. Mediul de afaceri românesc a resimțit pe deplin efectele acestei pandemii. Unele companii și-au suspendat în totalitate activitățile, în timp ce altele au implementat noi procese de lucru la distanță pentru angajați, ținând cont de regulile de izolare. Prioritatea a fost restabilirea cât mai rapidă a activității companiilor și instituțiilor publice și, în acest context, au existat compromisuri privind protecția datelor, compromisuri care vor trebui rezolvate pe măsură ce situația se îndreaptă spre o nouă normalitate.

Putem spune că pandemia a acționat ca un accelerator pentru deciziile de adoptare și utilizare a noilor tehnologii, deoarece, în doar câteva luni, a devenit clar că digitalizarea nu mai este opțională, ci este absolut necesară pentru supraviețuirea companiilor și pentru continuitatea serviciile publice furnizate de autorități. Această situație a făcut ca multe proiecte să fie lansate în regim de urgență, deși, în mod normal, ar necesita ani de analiză și planificare și a fost practic imposibil să se ia în considerare toate efectele „secundare”.

În urma recomandărilor autorităților române, mai multe companii au decis să accepte, de la o zi la alta, ca angajații să lucreze de acasă. Din punct de vedere legal, am fost pregătiți, legislația română are prevederi clare în ceea ce privește telemunca / munca la domiciliu și majoritatea companiilor au semnat acum cu fiecare angajat doar o anexă la contractul de muncă, pentru a îndeplini această formalitate birocratică. Foarte puține companii au investit în securitatea echipamentelor și canalelor de comunicații, alegând adesea soluțiile cele mai rapide și mai ieftine, folosind adesea echipamentele de calcul și de comunicare personale ale angajaților.

Trebuie să ne dăm seama că toată această digitalizare în regim de urgență vine la pachet cu asumarea riscurilor de către operatori. Cu toate acestea, urgența nu înseamnă renunțarea la precauții și analize prealabile. Chiar și cu timp și resurse limitate, se pot lua măsuri pentru a reduce riscul prin identificarea proceselor a căror digitalizare are impact maxim asupra funcționării companiei și alocarea cu prioritate a resurselor de analiză și control al riscurilor.

Derapajele operatorilor de la respectarea principiilor GDPR au devenit o normalitate pe care persoanele vizate le acceptă și le trec cu vederea în speranța că nu se vor repeta. Cu toate acestea, valorile amenzilor aplicate de Autoritățile de Supraveghere europene sunt în creștere, ajungând să depășească 170 milioane de euro în 2020, dublu atât ca număr de amenzi, cât și valoric, față de anul anterior.

În ultimul an, de când a fost recunoscută oficial pandemia Covid-19, s-a vorbit mai mult despre GDPR decât în întreaga perioadă de la intrarea în vigoare a Regulamentului UE 679/2016 și este trist că a fost necesar acest virus pentru a oferi domeniului protecției datelor cu caracter personal atenția pe care o merită cu adevărat. Numărul crescut de incidente de securitate, de multe ori prin campanii de phishing, infectând mii de computere, se datorează naivității utilizatorilor care citesc acum orice e-mail legat de acest Coronavirus. Din păcate, multe afaceri au suferit și, mai mult decât efectele crizei sanitare ale acestei pandemii, sunt îngrijorat de valul de recesiune economică pe care estimez că o vom parcurge în următoarele luni și care va pune, din păcate, protecția datelor cu caracter personal într-un con de umbră.

Marius Dumitrescu, președinte al Asociației Române a Specialiștilor în Confidențialitate și Protecția Datelor (ASCPD), DPO certificat PECB și Trainer, Managing Partner NeoPrivacy România