Adriana Ceaușescu este Ofiter Securitatea Informatiei si Protectia Datelor pentru companii din domeniul Asigurarilor si Sanatatii și a urmat cursurile IAPP, participând totodată la intocmirea codului de conduita în domeniul asigurarilor, alaturi de cei mai experimentati profesionisti in protectia datelor din asigurari. În domeniul Securitatii Informatiilor este Auditor ISO 27001. Adriana Ceaușescu a făcut parte din echipa care a câștigat titlul de "GDPR Summer Challenge Champion" 2019 în cadrul competiției lansate și organizate de portalul dpo-NET.ro

Poveste-ne un pic despre tine ca persoană, ca experiență, despre proiectele sau realizarile din domeniul protecției datelor. 

AC: Numele meu este Adriana Ceaușescu, lucrez ca Data Protection Officer pentru o clinică, pentru un magazin online foarte cunoscut, o societate de asigurări și am mai multe proiecte de IMM și învățământ. Experiența mea din aceste domenii cumva m-a ajutat să pot să fac fata cerintelor situațiilor din concurs.

Când ai descoperit domeniul protecției datelor și cum?

AC: Lucrând în partea de marketing online și web development, practic m-am ocupat de tot ce ține de dezvoltare și de a avea o prezenta online corespunzătoare, am avut contact la un moment dat cu o companie care a fost sancționată pentru că nu folosea un modul de cookie, asta întâmplându-se înainte de 25 mai 2018, ziua din care GDPR-ul este aplicabil. Am stat și am analizat domeniul, m-am informat, am implementat acel modul, am început să citesc și să înțeleg legislația națională și europeană și de atunci practic pot să spun că am început să pun cărămidă cu cărămidă la specializarea mea în acest domeniu.

Ai avut tendința la început sa obții certificări naționale sau internaționale, ai participat la cursuri ?

AC: Sunt de părere că pentru a începe să lucrezi într-un domeniu atât de nou cum este protecția datelor trebuie să ai niște cursuri, o îndrumare. Într-adevăr am citit foarte multe documente, am studiat legislația, ghiduri, jurisprudența din domeniul protecției datelor, dar am ales să urmez cursurile IAPP, International Association of Privacy Professionals, respectiv certificările CIPP/E si  CIPM. La finalizarea acestor cursuri am dat și un examen care nu era cum am visat eu, din aspecte teoretice. Toata lumea știe cum se desfășoară cursurile din România, se predau la curs aspecte teoretice și când ajungi să implementezi, cand te lovesti de practică, ai o problemă. La fel au fost și cu examenele, pe care le-am picat și m-am hotărât să obțin această certificare după ce consider ca am acumulat destul de multă experiență încât să nu mai am emoții.

A fost demotivant momentul în care ai picat acel examen?

AC: Nu, pentru mine a fost un moment în care mi-am dat seama că degeaba știi teorie dacă nu cunoști practica și cred că tocmai asta ne separa pe noi, Responsabilii în protecția datelor de un avocat. Un DPO lucrează zi de zi, se lovește de situații, de moduri în care trebuie să implementeze cerințele Regulamentului, în timp ce un teoretician va ști mereu ce trebuie făcut doar la nivel de teorie.

Știu ca ești și membru al Asociației Specialiștilor în Confidențialitate și Protecția Datelor. Cum ai făcut acest pas? De ce ai luat decizia sa te înscrii în o asociație?

AC: Sunt membră pentru că îmi doream sa aparțin unei comunități de specialiști care pot să mă ajute atunci când am situații la care nu sunt sigură ce trebuie să fac și vreau să vă spun că avem grupuri pe rețele de socializare unde ne ajutam. Am o problemă și obțin imediat mai multe sfaturi de la colegi. De asemenea vreau să vă spun că în proiectele derulate de Asociație nu am avut mare implicare dar eu mă mândresc, promovez asociația ori de câte ori pot, la diferitele emisiuni radio sau TV la care am participat și în cadrul întâlnirilor cu alți DPO la care am participat, tot timpul dau exemplul Asociației „Veniți,  înscrieți-vă aici că veți obține sfaturi, informații și recomandări de la specialiști din domeniu, specialiști poate cu mult mai multă experiență decât aveți voi sau din industrii pe care voi nu le cunoști, specialiști cărora poți să le ceri sfaturi și care îți vor oferi soluții. 

A trecut mai mult de 1 an de zile de când se aplică acest Regulament European. Care crezi că a fost cea mai mare provocare în aceasta perioada ?

AC: În primul rând instruirea și conștientizarea angajatorilor la nivelul implementării cerințelor GDPR într-o companie. Am apoi am avut situații în care conștientizarea managementului cu privire la faptul că trebuie să aibă în vedere și să respecte cerințele Regulamentului lăsa de dorit. Nu poți aborda protecția datelor spunând „ asta vreau, asta nu vreau, respectarea GDPR-ului nu poate fi negociată. Apoi cred că modul de lucru în anumite compani mari, care au structuri greoaie, departamente care nu comunica, care practic sunt stat în stat. În altă ordine de idei în România observ că alegerea unui DPO este tratată superficial de manageri. Să luam o instituție publica ca exemplu, pentru ca aici am întâlnit cele mai multe situații de genul acesta, îi este mult mai ușor să numească un DPO formal, adică secretara, pe care o trimit la un curs și se așteaptă ca acea secretară să facă față tuturor situațiilor complicate. Luăm exemplul școlilor, în general secretara este DPO. Secretara nu știe ce să facă și nu mai afișează anumite informații pe care trebuia sa le afișeze la avizier, deși poți să ai soluții. Un DPO ar trebui sa vină cu soluții ca să poți să afișezi. Nu există conștientizare la nivel de top management, conștientizarea angajaților lipsește deseori și de foarte multe ori este dificil sa impui o cultura organizationala în ceea ce privește protecția datelor. Oamenii nu vor să mai facă și altceva pentru ca este un efort. Respectarea Regulamentului este un efort din partea angajatului în plus față de ce are de făcut și sunt cumva reticenți. Sper ca în următorul an sa găsim măsuri prin care să putem sa ameliorăm aceste discrepanțe.

Asta era următoarea întrebare, ce vezi util a se intampla în următorul an?

AC: Cred ca după un an, fiecare companie ar trebui să tragă linie și să vadă cum stă. Pur și simplu să-și facă un audit intern, o verificare. „Hai sa vedem cum stăm noi din punct de vedere al respectării Regulamentului. Suntem conformi,  unde avem probleme?”. Mă aștept ca aceasta analiză să fie făcută până la sfârșitul lui decembrie 2019, astfel incat la începutul lui 2020, începaâd din ianuarie, să repare acele probleme legate de implementare, pentru că sunt sigură ca nu exista companii 100% conforme din punct de vedere al GDPR-ului. La asta mă aștept. Să instruiască mai mult și să conștientizeze mai mult angajații, să facă simulări din punct de vedere al incidentelor de securitate și să le explice de ce este important să raporteze. Foarte mulți dintre angajați, nu știu dacă cum să recunoască și să raporteze un incident de securitate. Nu identifica faptul că, de exemplu, pierderea unui document, pe strada, fie ca este vorba de document fizic sau nu, este breșă și trebuie să o raporteze superiorilor. Nu le taie nimeni capul dar incidentul trebuie raportat, trebuie analizat, ca să împiedici riscul de a fi amendat și riscurile de a încălca drepturile unei persoane vizate.

Cum ai descoperit acest concurs care s-a desfășurat în august, organizat de dpo-net?

AC: Pai, în primul rând că sunt foarte activă și citesc toate informațiile care îmi vin prin social media și online. Sinceră să fiu chiar îmi doream de mult un asemenea exercițiu, să pot să testez și eu cum aș face într-o anumită situație, cum as reacționa în altă situație. Așa am descoperit, prin intermediul internetului. Concursul în sine dar și organizarea lui pot să  spun că merită toate laudele. Ideea a fost fantastică și vă mai spun ceva, am avut o situație în concurs cu privire la acordarea unor informații către poliție. Ei bine, vreau să vă spun că aceeași situație s-a întâmplat în practica, pentru mine la câteva zile distanță. Am avut o asemenea solicitare adresată unei companii unde activez ca Data Protection Officer și cumva m-a bufnit râsul pentru că deja știam ce să fac, cum sa fac, totul a decurs fără nici o problemă. M-am bucurat, zic ”uite, am o practică, am o experienta, știu cum să aplic, nota 10”.

Cum a fost experinta concursului? A fost dificil? Cat timp ti-a luat? Cum a fost să-ți cunoști echipa?

AC: Cu ocazia participarii la concurs m-am hotarat sa îmi iau concediu, mai mult decat ar fi trebuit. Era și perioada vacanței prelungite, când toată lumea stătea la mare sau se plimba, iar eu mă trezeam de dimineață și vroiam să văd ce provocări am primit ca să pot să reacționez, să pregătesc împreuna cu echipa documentele pe care trebuia sa le avem pentru a lua măsurile ce se impuneau. N-a fost ușor, deci n-a fost ușor deloc, dar uite că împreună cu colegii mei am reușit să facem cât mai bine cu putință față unor situații legate de GDPR. 

Care a fost cea mai mare lecție pe care ai primit-o în relația cu colegii tai?

AC: În primul rând, să lucrez în echipă. Eforturile din punct de vedere al GDPR-ului sunt eforturi de echipa, un DPO trebuie sa învețe să lucreze împreună cu juridicul, împreună cu IT-ul, împreună cu managerul de resurse umane, cu top managementul, trebuie să știe să-și formeze o echipa și atunci pentru mine a însemnat foarte mult. În unele situații nu eram de acord cu colegii mei dar văzându-le elanul am zis ok, e de preferat să fim o echipa și fiecare ne împarțeam task-urile, am lucrat foarte bine cu ei. Culmea, nu știam cine sunt, de unde sunt și am aflat ulterior concursului  că unul dintre coechipieri merge la aceeași sală de fitness cu mine și mai mult decât atât locuiește în orașul în care locuiesc eu.

Trebuie să menționâm că  echipele au fost alese aleatoriu și nu se cunoșteau înainte și nici jurații nu au jurizat în cunostinta componenței echipelor.  Ce înseamnă pentru tine titlul de GDPR Summer Challenge Champion?

AC: Vă spun sincer că nu m-am așteptat. Am făcut greșeli în timpul concursului, mi-am și dat seama apoi, deci au fost și din partea noastră niște scăpări. E normal, nu suntem perfecți, suntem perfectibili. Pentru mine, concursul aceasta înseamnă multă experiență acumulată, înseamnă a învăța cum să lucrezi cu o echipă, a învăța să delegi task-uri și mai mult decât atât, am învățat că este importantă practica. Este importantă experiența pe care o câștigi, mai mult decât teoria. Degeaba mergi la un curs dacă nu practici ceea ce înveți la curs. Teoria trebuie aplicată iar aplicabilitatea ei este mai dificilă.

Mai ții legătura cu colegii tai de echipa?

AC: Da, clar! Vă spuneam că unul dintre colegii de echipa este coleg cu mine la sală, ne-am și întâlnit la sală și am hotărât să ieșim, împreună cu alți specialiști din domeniu, să discutăm despre proiecte, despre situația GDPR din țară și din domeniile în care activăm. Cu celelalte colege avem un grup pe Facebook, ne mai trimitem situații mai cerem păreri „uite am situația asta, ce trebuie să fac?” și fiecare vine cu recomandări. Da, ținem legătura, de asemenea și pe platforma pe care concursul s-a desfășurat sunt discuții, avem informații, mai vin și studii de caz. Ținem legătura și m-ar bucura să rămână comunitatea stransa și în jurul  platformei online construite.

Concluzionând, ce sfat ai avea pentru o persoana vizată și ce sfat ai avea pentru un reprezentant al unui operator, unul din top management?

AC: În primul rand, persoanele vizate ar trebui să înțeleaga ca datele lor cu caracter personal înseamnă bani, sunt o valută, au o valoare toate datele și atunci, de fiecare dată când li se solicită aceste date cu caracter personal, să se întrebe de ce. „De ce aveți nevoie de copie după cartea mea de identitate?”. Este acea teorie a celor 5 „De ce” ca să ajungi la adevăratul scop.

O teorie pe care copii mici o știu foarte bine.. 

Da, și pe care noi adulții o uităm. Deci, în primul rând să fie conștienți că datele lor reprezinta o valoare și să își cunoască drepturile. Au drepturi prin GDPR  și știu că foarte mulți români sunt supărați pe bănci, poate nu ar trebui sa spun, dar când te duci ți se face o copie după cartea de identitate care, în unele situații înseamnă prelucrare abuzivă. Dacă schimbă mai puțin de 3000 de euro nu se încadrează la a fi frauda. Nu ne vom putea opune, dar ar trebui să întrebăm de ce.

Pentru operatori, să înteleagă că nu este la latitudinea lor, ca vor sau nu vor. Respectarea cerințelor Regulamentului este o obligativitate, ai obligația aceasta și nu poți să o faci formal. Niște hârtii nu-ți rezolva partea de respectare a datelor cu caracter personal ci trebuie să se implice și dacă nu exista implicarea top managementului atunci proiectul acesta nu va avea succes de la început. Top managementul trebuie conștientizat. Trebuie să înțeleagă importanța respectării drepturilor persoanelor vizate și protejarea datelor cu caracter personal. 

Ce sfaturi ai pentru specialiști și viitorii specialiști în protecția datelor ?

AC: Niciodată să nu te oprești din învățat, niciodată să nu te oprești din citit, din documentat, niciodată să nu te oprești din a înțelege industriile în care activezi, sa le înțelegi specificul, să le înțelegi legislația și să te întâlnești cu specialiștii din domeniul respectiv. Adică dacă lucrezi în domeniul medical, discută cu medicii, vezi care sunt problemele pe care le au ei, explică-le și tu. Eu chiar fac pentru medicii cu care colaborăm pastile video de 5 minute, odată pe săptămână am o pastila video care se pune în sala de mese. 5 minute le ia, cât mănâncă se pot uita. Adică pe deoparte să conștientizeze iar pe de alta parte să nu înceteze niciodată să se documenteze, să învețe tot timpul pentru că este un domeniu în care dacă nu ții pasul nu poți să faci față. Lucrurile se schimbă foarte, foarte rapid.

Mai  este un mesaj la care eu țin foarte mult, ținând cont că a început școala, m-aș bucura ca toți copii, cadre didactice, părinți, să înțeleagă că și minorii au drepturi, să înțeleagă că pozele pe care noi le punem pe Facebook cu copii noștri ar trebui limitate. Ar trebui sa nu mai partajăm atât  de multe informații despre ei. Au drepturi și trebuie sa le respectăm datele lor cu caracter personal. 

Aștept următoarea ediție, GDPR Winter Challenge din ianuarie 2020, să vedem cat de solicitantă va fi!

Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR-General Data Protection Regulation) a apărut pentru a oferi un grad de control într-o lume dominată de tehnologie, iar conformarea la acest Regulament nu înseamnă altceva decât crearea cadrului în care datele cu caracter personal și special ale pacienților să fie protejate. Atacurile cibernetice asupra spitalelor din România demonstrează vulnerabilitatea sistemului sanitar în fața avansului tehnologiei, dar și lipsa de interes și implicare a conducerii spitalelor pentru a avea un plan de conformare adecvat, pentru că incidentele de securitate trebuie văzute ca o chestiune de regulă, apar ca urmare a nerespectării unui soi de disciplină într-un anumit domeniu. În sistemul sanitar românesc gradul de conformare GDPR se află sub pragul de 15%, atrage atenția Marius Dumitrescu, președintele Asociației Specialiștilor în Confidențialitate și Protecția Datelor (ASCPD). Într-un interviu acordat Revistei Health, președintele ASCPD a oferit mai multe detalii despre riscurile neconformării GDPR, care sunt vulnerabilitățile, dar și care ar fi măsurile necesar a fi implementate pentru protejarea datelor pacienților.

A trecut mai mult de un an de la aplicarea Regulamentului UE 679/2016 și în România vorbim deja  de breșe de securitate în sistemul sanitar. Din acest fapt se poate deduce că sistemul încă nu este pregătit întru totul pentru protejarea datelor cu caracter personal?

MD: Spitalele sunt o țintă a atacurilor ransomware în toată lumea, nu doar în România. Foarte multe astfel de incidente au fost raportate de spitale și înainte de 25 mai 2018, dar în ultimii ani am observat că specialiștii vorbesc despre o creștere exponențială a numărului de cazuri. Sunt trei întrebări la care autoritățile române și managerii spitalelor trebuie să găsească răspunsuri cât mai curând: ”de ce sunt vizate spitale din România?”, ”de ce sunt
așa de multe incidente în domeniul sanitar?” și, poate cea mai importantă întrebare, ”putem evita să devenim ținta unui atac cibernetic?”.

Ransomware-ul este un virus sau mai bine spus un software malițios care blochează accesul la fișierele stocate într-un sistem informatic, solicitând plata unei sume de bani în schimbul redobândirii accesului la acestea. De cele mai multe ori, fișierele criptate de malware nu pot fi decriptate nici după efectuarea plății către atacatori. Acest tip de malware nu urmărește o vulnerabilitate a sistemului informatic ci o eroare umană, de cele mai multe ori fiind transmis ca atașament al unui e-mail, sub forma unei facturi, a unei comenzi sau alt tip de document, păcălind astfel utilizatorii mai puțin conștienți sau vigilenți. Interesant este faptul că acest tip de malware nu ar fi putut depăși filtrele antivirușurilor existenți pe piață, ceea ce subliniază o primă problemă din spatele acestui atac în spitalele din România: spitalele atacate nu aveau sisteme antivirus actualizate, iar angajații acestora nu au fost instruiți cu privire la  identificarea unor asemenea atacuri.

La o analiza mai atentă a infrastructurii din domeniul sanitar românesc identificăm încă un număr mare de echipamente conectate care nu beneficiază de ultimele patchuri de securitate sau chiar folosesc sisteme de securitate care nici măcar nu mai sunt actualizate de producători. De exemplu Windows XP, care nu mai beneficiază de suport și actualizare din partea Microsoft este folosit în continuare pe scară largă în sistemul sanitar românesc, făcând posibilă funcționarea aparatelor de radiografii dentare, RMN-uri sau CT-uri. Prin infectarea unuia dintre aceste computere cu sistem de operare învechit se poate infecta apoi foarte simplu întreaga rețea.
Evident, ne întrebăm de ce nu sunt așa de ușor de înlocuit aceste sisteme de operare învechite și răspunsul ar trebui sa îl căutăm fie la producătorii de echipamente medicale care ar trebui să actualizeze gratuit softurile de interfață cu echipamentul astfel încât să funcționeze în aceiași parametrii și pe sistemele de operare mai noi, fie la managementul unităților medicale care au amânat investițiile în sisteme noi de operare din lipsă de fonduri sau pur și simplu pentru că echipamentele funcționează normal, chiar dacă sunt vulnerabile în fața atacurilor cibernetice.

Ce tip de malware a infectat sistemele din spitalele românești?

MD: În urma unei investigații derulate de specialiști în securitate cibernetică din cadrul CERT-RO, Cyberint și Bitdefender, s-a constatat că formele de malware responsabile de atacurile cibernetice recente asupra unor spitale din România au fost Maoloa și Phobos. Acești doi malware nu sunt o noutate absolută, Maoloa fiind prima dată descoperit în februarie 2019, iar Phobos era cunoscut încă din decembrie 2018.

ASCPD a tras un semnal de alarmă încă de la începutul anului 2019, în urma sondajului „GDPR in HEALTH România” realizat în decembrie 2018.  Astfel, ASCPD a semnalat atunci faptul că 37,44% dintre instituțiile sanitare cuprinse în analiză s-au confruntat cu incidente de securitate și cu toate acestea 73,85% din total nu au implementat un plan de reacție la incidentele de securitate. 70,26% încă foloseau adrese de email @yahoo.com sau @gmail.com în interes profesional în interiorul rețelei, expunând astfel organizația unor riscuri care pot fi evitate. Mai mult, 11,28% nu aveau implementate sisteme tehnice de protecție antivirus, cel mai des invocând lipsa fondurilor. Fiecare organizație, nu doar cele din domeniul sanitar, trebuie să implementeze un plan de răspuns la incidente de securitate prin care să identifice și să descrie rolurile și responsabilitățile echipei de răspuns în cazul unei breșe de securitate și apoi să realizeze simulări practice pentru a testa modul de reacție a angajaților în cazul unui atac cibernetic.

Securizarea datelor pacienților este importantă într-un sistem de sănătate. De ce în spitalele publice din România nu s-au luat obligatoriu măsuri pentru a proteja aceste date?

MD: Accesarea datelor pacienților este crucială pentru îndeplinirea actului medical. Astfel, în urma atacului cibernetic din iunie 2019, sute de pacienți români nu au putut beneficia de serviciile medicale în spitalele afectate, fiind invitați să revină ulterior sau încurajați să apeleze la serviciile altui spital. Recunoașterea valorii acestor date de către ministrul Sănătății este un cuțit cu două tăișuri.

Deși semnalul era orientat spre mobilizarea instituțiilor medicale în vederea prevenirii altor atacuri, atunci când afirmi că “10.000 de euro sunt nimic față de datele stocate acolo”, recunoscând că în trecut s-a optat pentru plata recompenselor solicitate de atacatori pentru decriptarea datelor, acest mesaj poate fi perceput de atacatori drept o încurajare de a continua atacurile și de a solicita recompense mult mai mari.

Recuperarea datelor, fie că este realizată de specialiști în IT sau prin achitarea recompensei solicitate de atacatori, este mult mai costisitoare decât adoptarea măsurilor de securitate necesare prevenirii unor asemenea atacuri. În totală contradicție cu mesajul ministrului Sănătății, instituțiile și companiile cu competențe în domeniul securității cibernetice, printre care CERT-RO, Cyberint și Bitdefender, sfătuiesc utilizatorii infectați “să nu plătească atacatorilor taxele de decriptare solicitate”.

Plata recompensei nu reprezintă o garanție că infractorii își vor onora promisiunea și le vor reda accesul la date și, în plus, ar putea fi țintite din nou de aceeași grupare, întrucât au deja un istoric de buni platnici. Echipa CERT-RO îndeamnă fiecare operator să raporteze astfel de incidente de securitate la numărul de telefon 1911 sau pe mail (alerts@cert.ro), cu includerea a două fișiere infectate (criptate) pentru analiză. Se recomandă să fie atașate acele fișiere într-o arhivă, protejate cu o parolă, care să fie specificată în textul mesajului.

După atacul cibernetic asupra spitalelor Ministerul Sănătății a emis o adresă prin care a informat unitățile spitalicești ce măsuri trebuie luate pentru a preveni atacurile cibernetice, recomandări emise inițial de CERT-RO. ASCPD a atras atenția că pe lângă cele recomandate de CERTRO ar mai fi nevoie de o serie de măsuri, necesar a fi implementate. Despre ce este vorba?

MD: Apreciem ca foarte importante aceste recomandări, însă atragem atenția că  prevenirea atacurilor cibernetice nu ar trebui să se limiteze la această listă, motiv pentru care am mai sublinia câteva măsuri importante: auditarea sistemelor IT în vederea identificării vulnerabilităților; implementarea unor politici clare privind prelucrarea datelor personale; criptarea datelor stocate pe dispozitivele mobile (laptop, tabletă, memorii USB) pentru
a împiedica accesarea datelor în caz de pierdere sau furt; criptarea datelor personale transmise prin e-mail; interzicerea accesării datelor de pe CD, DVD, stick-uri USB sau altele asemenea, dacă provin din surse nesigure; echipamentele de lucru care stochează date personale vor fi parolate, vor fi blocate atunci când nu vor fi utilizate (ctrl+alt+del → lock this computer); asigurarea unui sistem de management al accesului, astfel încât fiecare utilizator să se logheze la echipamentul de lucru cu user și parolă proprii.

Una dintre cele mai importante aspecte pe care nu am regăsit-o în adresa Ministerului este necesitatea instruirii personalului. Un personal instruit va fi mult mai vigilent, va identifica eventuale pericole și va cunoaște procedurile pe care trebuie sa le urmeze pentru a identifica, semnala sau limita efectele unui atac cibernetic.

Conștientizarea pericolelor în domeniul securității este o parte esențială a formării angajaților și este cel mai eficient mod de a menține companiile în siguranță, de la intruși și hackeri. Procesul de digitalizare atrage după el și metode tehnice avansate de securitate, care cresc gradul de protecție al vieții private, dar trebuie să conștientizăm în primul rând că cea mai mare vulnerabilitate în cadrul unei organizații este chiar resursa umană. Este nevoie de educație a personalului mai mult decât de investiții mari în soluții tehnice de securitate.

Dincolo de educația personalului cât este de important ca operatorul de date, în cazul spitalelor, managerii, să renunțe doar la a căuta soluții formale și să aleagă complianța la GDPR personalizând implementarea acestui Regulament pe unitatea pe care o conduce?

MD: În tot acest GDPR este vorba despre oameni, sau mai bine spus despre NOI! Nu este vorba despre creşterea birocraţiei şi despre proceduri sufocante. Este vorba despre respectul pe care trebuie să îl acordăm şi să îl obţinem unii de la ceilalţi, respect de care am uitat datorită banilor obţinuţi prin tranzacţionarea datelor personale şi a informaţiilor confidenţiale, efect direct al evoluţiei exponenţiale a tehnologiei.

Noi, ca operatori de date, trebuie să renunţăm la a mai căuta soluţii formale. Complianţa GDPR nu se obţine apăsând butonul „Print“, orice operator care alege această cale rămâne la fel de expus riscurilor. Spitalele din România sunt atacate pentru că sunt vulnerabile și este profitabil având în vedere valoarea informațiilor și caracterul sensibil și mai ales precedentele create prin plata rascumpărării accesului la date. Putem evita aceste incidente dacă în
primul rând renunțăm la mentalitatea că “mie nu mi se poate întâmpla” și investim în instruirea resurselor umane, implementând planuri și proceduri de lucru în caz de atac cibernetic și alocând fonduri pentru a impune măsuri adecvate de protecție tehnică și organizatorică.

După data de 25 mai 2018, au fost aplicate amenzi pentru neconformare în spitalele din Europa?

MD: Spitalul Haga din Olanda a fost amendat în acest an pentru neasigurarea unui grad adecvat de securitate a datelor pacienților săi., cu suma de 460.000 euro. Spitalul Barreiro din Portugalia a primit o amendă de 400.000 euro pentru incapacitatea de a asigura confidențialitatea și integritatea datelor din sistemul lor. În urma investigației s-a constatat că angajații spitalului au avut acces la datele pacientului prin profiluri false.

Participați frecvent la conferințe GDPR organizate la nivel European. Din informațiile prezentate care este gradul de implementare al GDPR în alte țări din Europa și cum stă România la acest capitol?

MD: Procentul de operatori care au adoptat și implementat principiile GDPR este greu de calculat cu exactitate, dar având în vedere că numai în domeniul public avem peste 42.000 de autorități, toate cu obligația de a fi implementat deja măsuri tehnice și organizatorice, și cunoscând sistemul sanitar din ultimii 18 ani, estimez că gradul de implementare nu a depășit procentul de 15%. Putem, în schimb, să analizăm poziția țării noastre din punct de vedere al notificării breșelor de securitate și a investigațiilor derulate de autoritățile de supraveghere europene. România este extrem de departe de media europeană în ceea ce privește plângerile privind prelucrările ilegale de date personale. De exemplu, în perioada cuprinsă între 25 mai 2018 și până în februarie 2019 la nivelul UE au fost raportate nu mai puțin de 59.000 de breșe de securitate. Campioni la acest capitol au fost olandezii, cu 15.400 breșe notificate, în timp ce România număra la acea vreme doar 270. Analizâd această situație am găsit două răspunsuri posibile: ori noi, românii, suntem un popor norocos și atacurile cibernetice ne evită, ori nu recunoaștem o breșă de securitate nici dacă ne împiedicăm de ea.

Mai mult, din Raportul European Data Protection Board, care cuprinde datele înregistrate de autoritățile de supraveghere în primele 9 luni de la aplicarea GDPR-ului, aflăm că autoritățile europene de supraveghere au deschis în total 94.622 de investigații, din care aproape 65.000 au survenit în urma notificărilor privind încălcarea datelor (a breșelor de securitate). În România s-au efectuat 460 de investigații din oficiu (69 din sesizări și 391 în urma
încălcărilor notificate autorității) și 456 de investigații dispuse în urma plângerilor persoanelor vizate, care erau aproximativ 5000.

Unul dintre motivele pentru care avem acești indicatori este bugetul Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal care este cu aproape 50% mai mic decât necesarul estimat de EDPB și în al doilea rând schema de personal a autorității care este mult subdimensionată, necesitând o suplimentare de 142%. Conform datelor oferite de reprezentantul autorității, chiar dacă în orgnigramă sunt prevăzute 85 de posturi, structura organizatorică actuală numără 34 de angajați, cu tot cu șoferi și personal TESA. Apreciez că a fost o muncă titanică să efectuezi acest număr de investigații cu un așa număr redus de persoane angajate în cadrul Autorității.

De profesie medic, Timis Horea este expert in Management Sanitar si fost director de proiecte europene pe componenta socio-medicala, la Primaria Alba Iulia, director de spital, director al Directiei de Sanatate a judetului Alba, consilier cabinet subsecretar de stat in Ministerul Sanatatii. A colaborat in echipa de elaborare a  Strategiei Nationale de Sanatate 2014-2020 si este antreprenor privat, actionar in mai mult companii din sferea medicala pe partea de strategii de sanatate pentru administratia locala, proiectare circuite epidemiologice, consultant pe analize de marketing, analiza indicatorilor de performanta si calitate in managementul sanitar .

Din 2018 s-a implicat in domeniul startup-urilor medicale si a castigat doua selectii internationale in cadrul EIT Health (European Institute of Innovation and Technology in Health, https://www.eithealth.eu/) SmartAgeingCamp si Go2China),a urmat mai multe cursuri si specializari in domeniul eHealth la Health EIT – Europa, Denmarca - Copenhaga - DTU - Tehnical University of Denmark, Ungaria - Budapest - Semelweis Univeristy of Medicine, Germania - Nuremberg - Medical Valley -You Delft, Iralnda - Dublin - Trinity College Dublin, Polonia - Medical Univeristy of Lodz, China - Shenzhen Medical University, Olanda – Groningen – University. A infintat compania Doclink care in urma unui parteneriat cu un fond de investiii privat,  dezvolta impreuna cu o echipa de experti si parteneriate international un stratup medical https://feeel.health/ axat pe analiza datelor de Public Health, marketing medical statistic, inteligenta artificiala și predictie disponibil din 2020.

Timis Horea a acceptat sa acorde acest interviu portalului Dpo-NET.ro - Data Protection Officers Network

Scopul GDPR-ului nu este de a da amenzi ci de a proteja persoanele. Cu toate acestea, după 3 ani de la intrarea în vigoare a Regulamentului doar 67% dintre Europeni au auzit de GDPR, în timp ce doar 36% au declarat că știu ce este acest regulament (date prezentate de Comisia Europeana în sondajul Eurobarometru). Credeți ca aceste cifre sunt rezultatul dezinteresului persoanelor în ceea ce privește de protejarea datelor lor?

TH: In primul rand exista doua directii in comunicarea GDPR-ului, una preponderentă care produce doar panica si este  de genul ”Breaking News”  ce percutează tot timpul, cum că datele persoanelor se fura.  Acesta este abordarea greșită si total neprofesionala.  Si alta directie corecta este că avem nevoie de date pentru  a  ne imbunatatii si oamenii trebuie incurajati sa ofere date, iar GDPR-ul este o garantie in acest sens ca datele tale vor fi folosite corect in procesul de imbunatatire. Oameni reactioneaza corect spre reticenta tocmai pentru ca informarea in mare este greșit transmisă.

Care credeți ca vor fi consecințele acestei lipse de conștientizări a importantei datelor în rândul persoanelor, pe termen lung?

TH: Cum am spus, cand comunicare devine corecta, societatea si inteligenta sociala se muleaza pe un lucru corect. Cat timp este o sperietoare va exista un pas inapoi si o lipsa de preocupare. Ce facem ca in ultimii doi ani s-au generat mai multe date decat in toata istoria internetului? Constientizarea este direct proportionala cu calitatea comunicarii.

Un studiu ASCPD atragea atentia la inceputul acestui an asupra acestor statistici din unitatile medicale Romanesti: 37,44% din instituţiile sanitare cuprinse în analiză s-au confruntat cu incidente de securitate şi cu toate acestea 73,85% din total nu au implementat un plan de reacţie la incidentele de securitate. De asemenea, sondajul a scos în evidenţă că 70,26% încă folosesc adrese de email @yahoo.com şi @gmail.com în interes profesional în interiorul reţelei, expunând astfel organizaţia unor riscuri care pot fi evitate. Din sondaj a mai reieşit că 11,28% nu au implementat sisteme tehnice de protecţie antivirus, cel mai des invocând lipsa fondurilor. Cum comentati aceste rezultate ?

TH: Cred ca rezultatul este mul mai mare decat in studiu. In primul rand nu cred ca exista o reala preocupare, apoi implementarea este vazuta ca si un cost nu ca si un beneficiu pentru spital. Din nou ajungem la comunicare, de ce sa faci un anumit lucru? Cum te imbunatatesti, ce plus valoare aduce implementarea, totul se rezuma la ai nevoie de asta ca asa spune legislatia si te costa suma acesta. Nu lipsa fondurilor este problema, ci lipsa intelegerii a plus-valorii aduse prin implementare in unitate, companie. Momentan se implementeaza din frica de amenzi, nu din plus valoare adugata.

Având în vedere atacurile cibernetice asupra sistemului sanitar românesc din ultimele saptămâni, ce măsuri considerați că trebuie luate imediat ?

TH: In primul rand nimeni nu raspunde de sistemul de sanatate, acesta este administrat de o persoana numita de o autoritate publica care are spitalul in subordine, dar entitatea este a...statului. Adica in caz de ceva vine statul si rezolva. Atata timp cat nu este specificat clar undeva ca este o responsabilitate a conducerii, a administratorului, a comitetului director nu o sa se intample absolut nimic. Atacuri o sa mai fie si oricum plateste statul sau administratia spitalului. Avem cateva Instituii care vegheaza  asupa sistemului dar nici una nu au o strategie in acest sens clara pe GDPR. Subiectul este tratat la diverse...si asta o sa si avem.

Este esențial ca persoanele să identifice prelucrările ilegale de date pentru a-și putea exercita drepturile. Cât este de important sa-ți cunoști drepturile atâta timp cât nu poți identifica o prelucrare ilegală? Pe ce ar trebui să se axeze campaniile de informare a persoanelor?

TH:Pe informarea corecta. Momentan nici intre expertii si comunicatorii GDPR din tara nu este un consens clar. Sunt abordari diferite, interpretari diferite. Cred ca nu oricine trebuie sa fie expert GDPR si trebuie un control clar al cursurilor si comunicarilor oficiale. Trebuie să existe proceduri clare nu cursuri cu taxe in care mergi intr-un fel si iesi in alt fel si ai o diplomă.

Care credeți că ar fi cea mai scurta cale spre creșterea gradului de conștientizare și complianta GDPR: educarea persoanelor sau educarea operatorilor?

TH: Educatia corecta, profesionala este singura cale, profesionalismul duce la rezultate, neprofesionalismul duce la anarhie. Privatul este mai atent, dar si cheltuie mai mult, statul este mai nepasator oricum nu este o tinta directa in procesul de control.

În România, până în acest moment, s-au aplicat patru amenzi pentru nerespectarea GDPR deși autoritatea condus aproape 1.000 de investigații, adoptând o atitudine orientată spre prevenție și dispunerea de măsuri corective. Considerați că Amenzile au un rol important în aplicarea GDPR-ului? Din experienta dvs practică, cei mai mult operatori se conformeze cu GDPR-ul din responsabilitate sau de frica amenzilor?

TH: In primul rand exista o frica a amenzilor si acesta este primul aspect, care este rezultatul comunicarii de pana acuma, cel putin la noi in tara. Nimeni nu se conformeaza ca asa trebuie sau pentru ca aduce un plus valoare, toti il percep ca si un cost si o actiune birocratica. Cred ca o campanie de preventie si constientizare aduce mai multe beneficii decat o multime de amenzi prin care sperii cativa mari operatori sau omori cateva businessuri mici. Oricum acest mod de a comunica a oprit inovatia in multe domenii. Statul roman trebuia sa investeasca in comunicare in urma cu 5 ani nu să ne trezim ca din martie 2018, hop avem o lege care afecteaza pe toata lumea. Concluzia? O sa dureze inca cinci ani ca sa ne conformăm cat de cat.

Credeți că instituțiile publice ar trebui sa fie un exemplu pentru restul operatorilor? Punem această întrebare pentru că în Romania avem un tratament preferențial pentru instituțiile publice, amenda maxima pentru nerespectarea GDPR-ului fiind de 200.000 lei (aproximativ 42.000 euro), cu mult inferior față de ceea ce risca operatorii privați.

TH: Mentalitatea de a arata ca avem nevoie de exemple inca persista. Daca azi mergem la orice spital luat prin sondaj, cu siguranta am gasi incalcari ale GDPR-ului dar autoritatea nu ar indraznii din motive lesene de inteles sa aplice legea acolo. Vor fi cateva executari publice care vor tine loc de exemplu si apoi incet incet se vor conforma multi, de frica repet nu din cauza ca simt ca este plus valoare adugata.

Cu toate că România înregistrează cel mai scăzut nivel de utilizare a serviciilor de internet dintre statele membre ale UE, 86 % dintre utilizatorii români de internet au conturi pe rețelele sociale, ceea ce ne face campionii Europei la acest capitol. Având în vedere scandalurile imense în care au fost implicate rețelele de socializare, fie prin breșele de securitate, fie prin utilizarea ilicită a datelor, putem considera că suntem și cei mai vulnerabili. Cum considerați ca ar trebui să se comporte un utilizator de internet, dacă ar fi constient de riscurile pe care internetul le ascunde?

TH: Sa se comporte asa cum simte si in momentul cand utilizezi un program gratis, trebuie sa fi constient ca nimic nu este gratuit si toata lumea colecteaza date care sa te ajute sa iti imbunatateasca experienta ta, sa te ajute sa iti ofere reclamele de care tu chiar ai nevoie, sa te ajute sa gasesti predictiv mai repede ceea ce vrei sa cauti de fapt. In acelasi timp  sa aleaga cu celeritate ce date trebuie sa ofere in schimbul utilizarii si sa stie tot timpul ca exista un risc si sa evite siturile obscure. Dar fara date lumea nu evolua aici unde suntem. Azi traim intr-o frica ca cineva ne fura datele, o frica gresit indusă de multi inclusiv comunicata prost de mass media. Sensul GDPR-ului este profund denaturat si duce la un impact negativ asupra intregii economii europene si asupra inovatiei in special.

Accesul copiilor la internet este deja o normalitate. Ar trebui acest lucru sa ne îngrijoreze? Considerați că o educație privind privind accesul la internet al copiilor ar trebui sa fie o sarcina a părinților sau sistemul de învățământ ar trebui să-și asume acest rol?

TH: Educatia incepe de la cei 7 ani de acasa. Cine o are o multiplica, cine nu pune tableta 24 de ore in mana unui copil. Oricum sistemul nostru de invatamant este tot mai primitiv si antisocial construit. Educatia se face cu oameni educati nu cu programe, sloganuri si proceduri. Efectele le vedem deja in statisticle afectiunilor pediatrice la copii. Atata timp cat nu exista un inteers si un parteneriat intre Ministerul Invatamantului si Ministerul Sanatatii sa o trateze ca si  o problema de Sanatate Publica reala, nu se intampla nimic. Dar pentru acest lucru  cum am spus este enevoie de oameni cu viziune si educati cu un background stiintific.

Facebook a lansat Study, un program de cercetare de piață bazat pe recompense. Cum vi se pare un asemenea concept: să fim plătiți pentru datele pe care le facem publice? Este acesta direcție una corecta?

TH:Daca nu ofeream date la Facebook poate nu ne gaseam prietenii din copilarie. Da este un lucru bun, trebuie sa intelegem ca datele tale , ale mele, ale altora ne ajuta pe toti, datele noastre este contributia noastra la evolutia societatii si datele oferite de tine, de mine, de toti, candva undeva ajuta pe cineva sau salveaza o viata undeva. Acesta este rolul datelor de a crea o lume mai buna, mai sigura mai predictiva.

Conform unui raport DLA Piper (GDPR data breach survey: February 2019), de la data aplicării GDPR-ului și pana în februarie 2019, Autoritatea de supraveghere din Olanda înregistrase 15,400 de notificări de breșe, în timp ce România număra la acea vreme doar 270. Care credeți că este motivul acestei discrepanțe? Suntem noi romanii un popor norocos și breșele de securitate ne evită, ori nu recunoaștem o breșă de securitate nici dacă ne împiedicăm de ea?

TH: Tine de nivelul de cultura si de educatie atata tot. Nu poti cere de unde nu ai. Este un alt indicator care certifica acest lucru ca mai avem mult pana ajungem din urma societati civilizate. Si pana la urma Romania reala nu estea cea din birourile noastre care este infimă statistic.

Identificarea riscurilor este unul din cei mai importanți pași spre complianta GDPR. Dar dacă noi nu resuim sa identificam nici breșele, cum am putea identifica riscurile?

TH: Prin educatie, prin comunicare prin invatamant prin oameni educati prin startegii coerente indreptate spre cetatean in parteneriat cu mediul privat sau de stat in care toti conlucra spre ”binele comun” a unei comunitati, a unei societati in care toti sunt de aceiasi parte. Riscul individual este si un risc comunitar, iare politicile sociale se reflecta la nivel de individ. Daca nu ai o strategie in acest sens nu ai cum sa te astepti la rezultate intr-o curba care sa iti arate imbunatatire continua.

A trecut mai bine de un an de la intrarea în vigoare a GDPR-ului. Ce s-a schimbat în decursul acestui an?

TH: Am invatat ca exista ceva nou care vine de la UE...de care toti ne dam cu parerea dar nimeni nu stie cum functioneaza exact si ce rol are si pe cine ajuta si momentan este o sperietoare cu amenzi nicidecum un intrument de imbunatatire. Pe partea cealata oamenii au invatat ca au depturi si sunt propietarii datelor si sunt mult mai atenti si constienti.

Cum vedeți implementarea Directivei NIS în România? Care sunt cele mai mari provocări ? Ce măsuri au fost luate până în prezent ?

TH: Se spune ca omul sfienteste locul si implementarea va fi exact ca si cei care o implementeaza, daca va fi bine se va implementa bine, daca nu nu, Orice lucru functioneaza exact asa cum il proiectezi si il conduci. Daca va fi haotica, haotica va fi implementata, daca va exista niste puncte strategice, niste cursuri corecte niste masuri, indicatori de calitate, indicatori de performanta masurabili, cuantificabili si acceptati bilateral atunci vom avea rezultate masurabile.

Cine credeți ca ar trebui să se implice mai mult în diseminarea importantei datelor personale? Instituțiile publice, Autoritățile naționale de supraveghere sau ONG-urile din domeniul protecției datelor?

TH: Cred ca toti dintre noi trebuie sa comunicam si sa educam. Schimbarea se face oricum in timp si timpul tine de educatie. In viata importat este sa iti doresti sa faci ceva bun si lucrurile se intampla. Dar cand DPO-ul este doar o alta forma de birocratie si consultanta este o bagatelizare si fiecare spune ce vrea in mediul online atunci ne intoarcem in anarhia sociala a lucrurile fara fond si apare reactia de respingere si rezistenta tocmai pt ca diseminarea informatiei nu a fost facuta corect. Fa un lucru bun si corect si rezultatele vin. Fa o strategie pe termen lung, masoara ce faci, cunatifica ce faci, analizeaza performanta, lucreaza cu indicatori masurabili si nu uita daca nu ai inovatie nu ai nimic.